ma numesc marius gadalean i m-am apucat sa fac un site pt protejarea naturii si promovarea romaniei pt ca ma vazut ca multi spunem ca faem si dregem dar nu miscam un deget. in speranta ca voi aduna un nr mare de membri atunci sint sigur ca vom pune in miscare o mica rotita din angreanj
va multumesc voua ,celor ce va inscrieti pe acest site ,inseamna ca va pasa de soarta naturii si nu in ultimul rand de soarta tarii noastre ROMANIA

semnat marius gadalean
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

ROMANIA - DIAMANTUL EUROPEI Hublist Romania Lista dc++ odc huburi romanesti


 

obiceiuri romanesti

Craciunul in familia romanesca

Craciunul este o sarbatoare a luminii, a compasiunii fata de semeni; o vreme de voiosie, bucate alese si clipe de neuitat petrecute cu familia. Aceasta sarbatoare este tinuta pe tot Globul indiferent de rasa pentru ca este un moment in care toti au uitat de aceste aspecte.

In Romania Craciunul este in primul rand momentul in care se strang toti membrii familiei, chiar daca unii sunt plecati departe. Membrii familiei incep sa se stranga pe langa gospodina casei. Aceasta imparte sarcinile: “tu alegi orezul”, “tu toci carnea”, “tu cerni faina”, tu tii ligheanul la framantat” etc. Oricum se creaza o zarva si o agitatie placuta. Una sau doua zile sunt dedicate coptului colacilor, cozonacilor, prajiturilor. De obicei Ajunul si in preziua ajunului se pregatesc mancarurile. Daca la Ignat s-au facut preparatele de porc atunci ramane de treaba numai pentru Ajun(sarmale, friptura, ciorba, salata de “boeuf”, piftia sau raciturile de porc), daca nu atunci ea se va lupta si cu caltabosi, leber, chisca etc. Miroase a mirodenii, mancarurile sunt gustate doar de gospodina daca ceilalti postesc sau se fac pe negustate existand convingerea ca acestea vor iesi mai bune decat atunci cand sunt gustate.

In dimineata de Craciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile mosului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmeaza micul dejun, la care participa toata familia.

In dimineata Craciunului toata familia merge la biserica pentru a asista la slujba. Se intorc voiosi spre casele lor, si urmeaza sa duca pomana o farfurie cu friptura de porc celor care nu au avut ce sa sacrifice de Ignat.

Gospodinele incep sa puna pe masa frumos decorata tot ce au pregatit mai bun pentru ziua de Craciun: toba, caltabosi, piftie, sarmale, friptura de porc, cozonac, prajituri, toate facute cu cele mai bune ingrediente, la care se adauga rugaciune sau macar o cruce facuta deasupra mancarurilor la gatit si a aluatului pus la dospit. In zonele rurale ale tarii, in special in Moldova si Oltenia sarmalele se fac si se servesc in mod traditional(pentru coacere sarmalele sunt puse intr-o oala de lut, care este stropita cu apa, ca sa nu crape. Astfel, sarmalele se coc in tihna, uniform si au o aroma deosebita).

La tara barbatii aduc lemne sa puna pe foc (ca sa iasa bune copturile, sarmalele si friptura focul este o intreaga stiinta) si apoi se ocupa de bauturile traditionale, tuica fiarta cu piper si usor indulcita si nelipsitul vin fiert cu scortisoara si diferite plante aromatice musai servite in cani din lut, nu de alta, dar acestea pastreaza savoarea bauturilor.

Odata pusa familia la masa, se face rugaciunea, si toti membrii familiei se bucura de bucate alese dupa un post lung. Voiosia trebuie sa fie peste tot, in toate inimile. Dupa ce toti membrii s-au saturat, masa nu se strange, se lasa chiar si peste noapte pentru ca familia sa aiba parte de un an imbelsugat.

Daca este zapada, copiii zburdalnici ies afara pentru a face oameni de zapada sau pentru o bulgareala zdravana. Parintii si bunicii raman in casa pentru a pregati bucatele pentru colindatorii ce vor veni cu “Steaua”.

Seara este momentul pentru musafiri. Se spune ca daca primul invitat este barbat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toti invitatii trebuie sa vina cu inimile curate, cu ganduri bune si voiosie pentru ca toate sa mearga bine.

Odata lasata noaptea, toti se retrag la casele lor in pace pentru o binemeritata odihna. Chiar daca Craciunul a devenit comercial, trebuie sa-i recunoastem meritele. Reuneste familia de peste tot, si pentru o zi toti oamenii uita de griji, toti avem aceeasi culoare si credem in aceleasi valori si zambim de fiecare data cand il vedem pe omul acela cu burta si barba alba care este imbracat in rosu chiar daca nu il vedem zburand intr-o sanie trasa de reni.
Colindatul
In Ajunul Craciunului incep colindele. In unele zone ale tarii (sate din Suceava mai ales) dimineata pornesc copiii la colindat inainte sa se lumineze pentru ca Nasterea Domnului s-a petrecut in taina noptii, in prezenta animalelor, a stelelor, a pastorilor si a ingerilor.

In alte parti copiii merg in fapt de seara. Exista multe sate in care dimineata vestesc Nasterea lui Iisus copiii mici, seara misiunea este preluata de flacai de 17-18 ani sau de adulti (barbati tineri sau perechi casatorite), iar in Gorj se aduna seara la capatul satului multa lume(in special copii si batrani) si toti pornesc la colindat ca un singur grup.

In partile Ardealului colindul incepe dupa Sfanta Liturghie din prima zi de Craciun si se desfasoara pe parcursul celor trei zile de sarbatoare.

Se colinda la poarta, in curte sau la fereastra. Prin unele locuri este primit in casa sa colinde oricine ar veni. Copiii din Salaj si Hunedoara colinda la fereastra iar tinerii si perechile casatorite in casa. In cele mai multe sate ale tarii necunoscutii colinda in curte sau la fereastra iar rudele si prietenii in casa. In Liteni Suceava se colinda la fereastra, iar identitatea colindatorilor este dezvaluita dupa terminarea colindului.

Ca rasplata pentru vestirea Nasterii Colindatorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci si mai nou bani. Atunci cand colindatorii sunt flacai sau adulti se imparte si bautura.

In Lisa Brasov “feciorilor si batranilor li se dadea cate un colac mai mare si copiilor un colac mai mic, tot facut in casa. Colacul mare se numea covrig. Pe masa se afla bautura si prajitura, un fel de cozonac. Se bea din sticla. Feciorii strangeau atatia colaci, ca nu mai puteau sa-i care si-i lasau la o casa. Apoi treceau pe la trei, patru case, unde ramasesera colacii si luau o caruta de colaci. In special la casele cu fete mari se faceau colaci mai mari si mai frumosi. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Craciun, iar batranii a doua zi. Se alegea o anumita casa, unde se licitatu colacii. Aveau un sef care-i conducea pe feciori si el ii dadea; la fel batranii. Cu banii stransi feciorii plateau lautarii pentru seara de Anul Nou, unde era bal. Batranii dadeau banii stransi biericii”. Sau tot in Ardeal, la Capusu de Campie Mures se da Craciunul ”un colac cu flori de paine; muzicantul primea carnati si carne de porc”

Indiferent de momentul si grupul cu care se merge la colindat, este importanta participarea deoarece multi cred ca mergand la colindat (ei sau macar cineva din casa) le va merge bine tot anul. In aceeasi masura se crede ca primind colindatorii anul va fi bogat si cei din casa vor fi sanatosi. Sunt multe casele in care primul colindator sau musafir asteptat este un baiat/barbat ca sa le mearga bine tot anul.
Ignatul porcilor
Momentul sacrificarii porcului de Craciun, Ignatul Porcilor sau Inatoarea, este o buna dovada a modului in care o practica pagana a ajuns sa se asocieze cu o sarbatoare crestina.

In religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatiii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului, Solstitiul de iarna. Pentru a veni in ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci si-l hraneau spre intarire cu carne. Dupa aceea ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii(poate de aceea Iisus a fost vestit Magilor de o stea).

In zilele noastre taierea porcului este un prilej de reunire a familiei deoarece participa de obicei toti membrii ei, fiecaruia putandu-i-se da ceva util de facut. Barbatii se ocupa de treaba de mai “urata”, dar si mai plina de simboluri, care implica injunghiatul propriu-zis si parlitul porcului cu paie stranse de peste an.

Se obisnuieste ca, dupa ce este gata de parlit, sa se puna un tol peste porc si sa se suie pe el cei mici si sa se veseleasca ca sa fie mancat porcul cu pofta. Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea dupa care se pune la uscat. Se zice ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie in casa va fi. Femeia de obicei se ocupa de impartirea carnii pe categorii dupa ce barbatul face semnul crucii din cutit pe fruntea animalului, zice “Doamne ajuta sa-l mancam sanatosi” si termina de transat porcul.

Se da deoparte carne pentru carnati, caltabosi, toba, pentru friptura de la pomana porcului si pana si picioarele care se folosesc pentru piftie. Se zice ca romanul stie sa foloseasca fiecare componenta a porcului mai mult ca orice natie din lume poftitoare de porc. Incepand de la delicioasele urechi si coada, mancate de obicei de copii, la macra curata si slanina pusa la afumat pana la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea proaspata, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toti vor degusta la masa din ziua Nasterii Domnului.

Toti trebuie sa se veseleasca si sa cinsteasca cu vin in jurul porcului ca sa fie mancat cu placere pana la ultima bucata.
Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!
Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one