ma numesc marius gadalean i m-am apucat sa fac un site pt protejarea naturii si promovarea romaniei pt ca ma vazut ca multi spunem ca faem si dregem dar nu miscam un deget. in speranta ca voi aduna un nr mare de membri atunci sint sigur ca vom pune in miscare o mica rotita din angreanj
va multumesc voua ,celor ce va inscrieti pe acest site ,inseamna ca va pasa de soarta naturii si nu in ultimul rand de soarta tarii noastre ROMANIA

semnat marius gadalean
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

ROMANIA - DIAMANTUL EUROPEI Hublist Romania Lista dc++ odc huburi romanesti


 

obiceiuri romanesti 2

Traditia purtarii martisorului! Ce este martisorul?
S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar...
si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.

An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc.

Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, martisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...

CE ESTE MARTISORUL?
Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.

CUM A APARUT MARTISORUL?
Ei bine...iata povestea martisorului... Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

CARE SUNT ORIGINILE MARTISORULUI?
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.

PRIMUL MARTISOR
Poate o sa radeti...dar legenda martisorului spune ca: Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul. Insa despre martisor a inceput sa se vorbeasca mai tarziu, primele informatii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

Pastele sarbatoarea crestina a Invierii

Ultima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui Hristos in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile, si natura renaste. In ziua de joi a saptamanii mari clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate doar Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului.

Sarbatoarea Pastelui incepe in dupa masa zilei de sambata. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spunea ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa "noua" va avea noroc toata viata.

Apa prezinta un rol important si duminica. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre. Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa. Mancarea traditionala este carnea de miel pregatita dupa mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos...

Inainte de anul 325 i.H. Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptamanii, chiar si vinerea, sambata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de catre imparatul Constantin. A emis legea pascala care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoxul de primavara sau prima zi de primavara.
Cum se serbeaza pastele in Romania?


•In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.

•In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteaze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie. * In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

• La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si…cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci . Pe langa datina cosului pascal, se mai pastreza cateva obiceiuri deosebite: ele vestesc intampinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.

• O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

• In Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.

• In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti(vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

• In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat “hotii”, cat si “pagubasii”. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

• Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gatesc in straie de sarbatoare, si vin in curtea bisericii unde vopsesc si "impistritesc" (incondeiaza) oua.
Traditii si obiceiuri de Inaltare
Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul.
Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand Hristos a inviat!si li se raspunde cu Adevarat c-a inviat!, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu Hristos s-a inaltat! si se raspunde cu Adevarat ca s-a inaltat!. Dupa ziua de Ispas incep a se saluta obisnuit.

In aceasta zi este Pastele Cailor: Numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului:
Fire-ati cai afurisiti,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi sa nu mai aveti sat
Numa-n ziua de Ispas
Si-atuncea vreme de-un ceas
(Pop Reteganul-2, f.78)

Obiceiuri:
• se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat.
se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer
la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase.
se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar: " Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar! "
In ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana.
Ce se seamana dupa Ispas nu rodeste
In ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum.
Femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp
Petitul
Obiceiul petitului mai este cunoscut si sub denumirile de: intelegere, petitura, croiala, starostie, impetit.
La petit participa dupa situatie fie mirele singur, in cazul tinerilor mai indrazneti, fie mirele insotit de parinti, nasi sau prieteni. Mirele mergea insotit de parinti daca stia ca il place fata, daca nu stia acest lucru, tanarul trebuia sa trimita petitori inainte. Petitorii erau barbati sau femei buni de gura. Mirele se putea duce insotit fie de parinti, de rude, de oameni mai in varsta, sau de fratii mai mari daca nu are parinti.
In Neamt, intai se intelegeau tinerii intre ei, apoi se duceau parintii baiatului la cei ai fetei impreuna cu baiatul.
Mirele mai putea fi insotit si de staroste care poate fi reprezentat fie de un avocat, vecin sau ruda, de obicei viitorul nas.
Cand parintii fetei nu erau de acord, iar tinerii fugeau, dupa un timp mergea cineva din familia baiatului pentru impacare. Se duceau cu sticla plina cu rachiu si daca se impacau se cinsteau, daca nu se intorceau cu sticla plina.
In Botosani , initial se trimite vorba parintilor fetei printr-un om in varsta, din familia mirelui(de obicei starostele).
In Transilvania starostele este inlocuit e un graitor, un om mai in varsta, bun de gura care ii face intrarea mirelui.

Cererea-targuiala:

Se cerea fata in casatorie, se facea masa la casa miresei, erau de fata parintii fetei si ai baiatului si se fixa ziua nuntii.
Parintii fetei discutau cu cei ai mirelui despre zestre, ziua credintei(logodna), si a nuntii, hotarau colcerita(bucatareasa), si in general detalii despre nunta.
In Transilvania, in Alba veneau parintii fetei la casa mirelui ca sa se inteleaga pentru a vedea unde va locui fata lor. Se facea o masa mica la casa viitoarei mirese unde erau chemate si rudele apropiate. Daca fata petita nu era de acord sa se marite cu baiatul respectiv punea drept motiv faptul ca e prea tanara, ca nu are zestrea pregatita sau ca nu are destula avere.
Daca se intelegeau, petreceau cu totii iar tinerii erau pusi sa manance amandoi dintr-un blid, lapte dulce si cu placinta incretita. Se intocmea zestrea pentru ambele parti. Uneori se facea si foaie de zestre in care fiecare isi trecea partea sa de zestre si se punea in balanta aportul fiecaruia.
Cu trei-patru saptamani inainte de nunta se mergea la fata. Discutau, povesteau cum s-au intalnit tinerii si li se tinea un fel de predica ca sa fie bagatori de seama, de zestre si de nunta, toate acestea aveau loc in jurul unei mese plina cu mancare si bautura.
Meniul pentru masa de la petit consta intr-o cinstire cu bautura si cate ceva de mancare: placinta cu branza, slanina cu malai, varza, castraveti acri, carne fripta, carnati cu horinca, tuica, cozonac.

Obiceiuri dupa petit:

-in prima duminica dupa peteala, se intalneau parintii si stabileau zestrea;
-se mergea apoi la croit: de obicei mirele si mireasa impreuna cu mamele se duceau la casa unuia dintre ei si se apucau de croit panzele de bumbac pentru camasile mirelui, ale socrilor, soacre si cumnati.
-apoi se facea masa pentru cei adunati.

Persoane cu rol ceremonial
La orice alai de nunta cele mai importante persoane, in afara de miri, in desfasurarea ceremonialului sunt fara indoiala nasii.
Daca in Oltenia si Transilvania acestia erau din randul nasilor de botez ai mirelui in mod obligatoriu, zicandu-se ca altfel mirele putea fi blestemat de catre acesta, in Moldova se alegeau si cate 15-20 de nasi, numarul mare aratand pozitia sociala a tinerilor insuratei. Bineinteles ca se luau asa multi nasi si pentru darurile ce aveau sa le primeasca de la acestia.

Nasul, parintele spiritual al proaspetilor casatoriti trebuia sa cumpere impreuna cu nasa darurile pentru ginere si mireasa printre care se numarau floarea de mire, voalul pentru mireasa si lumanarile.

Nasa era cea care imbraca mireasa impreuna cu prietenele ei numite drusti.

Cel care se ingrijea ca toata lumea sa fie multumita, cel care organiza actiunea era vornicul sau „cumnatul de mana” cum i se zice in Oltenia.
Acesta dirijeaza nunta, incepand chiar de la chemarea invitatilor, el da sarcini bucatareselor, aranjeaza mesele, planifica horele, plecarea la cununie. Vornicul rosteste oratiile si-i cheama pe tineri la iertaciune in fata parintilor si are in general grija ca toti cei prezenti la eveniment sa fie tratati cum se cuvine.

Socrii, parintii mirelui si ai miresei sunt cei care planuiesc efectiv nunta inca de la logodna. Rolul cel mai important il are socrul mare pentru ca el este cu cheltuiala. El ii cinsteste pe toti si se ingrijeste ca pe masa sa fie de toate.

Dupa traditie, parintii mirelui erau cei care plateau muzicantii si oamenii care serveau la masa. Tot ei trebuiau sa spuna urari in versuri cand pleca si se intorcea alaiul de la cununie si cand se dadeau darurile.

Alte persoane cu rol in desfasurarea nuntii erau orice membru al familiei mirelui desemnat sa pregateasca scaunele, masa, florile, sa scoata pe mireasa de la parinti si sa supravegheze bunul mers al intregului alai de nunta.

Zestrea
In vremuri nu foarte indepartate, in tara noastra, inainte de fiecare nunta se stabilea zestrea atat pentru fata cat si pentru baiat. Acest fapt era facut dupa o anumita oranduire si continea obiecte specifice pentru fata si pentru baiat. Zestrea oglindea si statutul social. Fetele care nu aveau zestre se maritau mai greu sau chiar ramaneau singure.

In Transilvania se stabilea la petit de catre parintii viitorilor insuratei. Acordul putea fi verbal sau scris, cu martori. In general se intocmea o foaie de zestre, un contract, ce se oficializa de catre preot in ziua logodnei. La fel se proceda si in Oltenia si Moldova.

Continutul zestrei era diferit de la caz la caz. Pentru fata se dadeau in general animale (vaca, oi, porc. pasari etc.), mai multe parcele de pamant, saci cu cereale, galbeni si lada de zestre in care erau puse tesaturi. Baiatul trebuia sa aibe casa, pamant, caruta cu boi, animale si bani.

Lada de zestre sau cufarul, lada miresii (Transilvania), lada de Brasov (Oltenia), sipet, cufar (Moldova), era obiectul ce arata harnicia miresii dar si statutul ei. Cu cat era mai mare cu atat era mai bogata. Lada de zestre este facuta din lemn, frumos pictata cu motive florale sau sculptata. Aceste cufere erau comandate de catre tatal fetei la mesterul din sat sau erau cumparate de la targ.

In interiorul lazii erau puse lucruri de-ale miresii, facute de ea: camasi, cerci (trusou), lenjerie de pat (cearsafuri, fete de perne), presuri, covoare din lana (aveau fetele mai instarite), fete de masa, stergare, asternuturi, etc. in Oltenia se mai obisnuia sa se puna o sticla cu vin, doua pahare si doua farfurii din lut pentru mire. Deasupra lazii miresei erau asezate perne (cat mai multe), plapuma, prosoape, astenuturi, carpete. In vremuri indepartate nu existau aceste lazi de zestre iar averea miresei era pusa in saci. Mutarea lazii la casa insurateilor se facea cu mare alai si era un adevarat ritual. In functie de zona si chiar si de sat aceast ritual se face in momente diferite. In general se face inainte de nunta, joia, sambata sau duminica dimineata, dar se mai poate face si dupa ce tinerii s-au casatorit.

Lada de zestre era luata cu mare suita. In Transilvania lada de zestre era ridicata de catre fratii miresei sau de flacaii din sat. Lada era scoasa in fata casei, se canta si se juca, mireasa cinstea flacaii si apoi se facea un foc in curte iar baietii strigau “I-o ars casa miresei pentru ca s-o golit casa!”. Lada era pusa int-un car cu patru boi si era dusa la casa mirelui pana dupa nunta, cand era dusa intr-un final la casa insurateilor. Pe drum era zarva, flacaii se veselau si fluierau. Toata lumea trebuia sa vada cu ce avere vine mireasa.

In Oltenia lada era luata de catre flacaii din sat. Acesta ii cinstea si mergea cu ei la casa mirelui, unde organiza o masa restransa, insa pe drum se face harmalaie. In Moldova, atunci cand mireasa ajungea cu lada acasa la baiat, oferea rudelor acestuia mici cadouri, cum ar fi stergare sau fete de perna. Zestrea era jucata pe drum cu hore. In zilele noastre, acest obicei se mai tine in mediul rural, in general, ca si zestre se da mobila, aparate electrocasnice, ustensile de bucatarie.
Chemarea la nunta
Chemarea la nunta presupune invitarea oamenilor la nunta. Acest obicei se face in diferite momente si in multe moduri, in functie de obiceiul locului.

In Transilvania chemarea la nunta se face cu o luna, cu doua-trei saptamani inainte si in saptamana nuntii. De obicei se face in Duminica urmatoare logodnei. La acest ritual participa mirele si mireasa, vornici, flacai din partea mirelui si fete din partea miresei. Toti sunt imbracati de sarbatoare, flacaii, fetele si vornicii au costume nationale. Ei merg sa cheme tineretul din sat. Au in mana un toiag impodobit frumos, cu panglica tricolora sau rosie, pe umar au un colac mare impodobit frumos cu paglica, margele sau cu flori din aluat. Baietii tin mana o plosca cu tuica, iar fetele una cu vin. Merg prin sat si invita oamenii la nunta, si cine doreste sa vina, bea o gura de tuica sau vin din plosca. In plus, ei mai trebuie sa dea celor care ii invita un semn: o lingura, un ou etc.
Mirele si mireasa merg sa invite pe cei batrani si pe la rude, la fel imbracati, cu toiag, colac si plosca cu tuica sau vin.

In Moldova, chemarea la nunta este facuta de vornici, de miri si socri. Inainte de strabate tot satul, mirii fac niste bilete de instiintare dupa ce s-au logodit, apoi joi sau sambata ei incaleca pe cai si merg la toti satenii sa-i invite la nunta. Si in Moldova se obisnuieste sa se mearga cu plosca si daca omul vine, bea din plosca. In unele sate din Bucovina invitatia se face in ziua nuntii de catre vornici. Acestia dau detalii invitatilor despre cei doi tineri casatoriti.

In Oltenia chemarea la nunta se face in saptamana nuntii, indeosebi joia si sambata, cu plosca de tuica sau vin si cine bea inseamna ca vine. Uneori se cheama la nunta si in ziua nuntii adica Duminica. Cei care adreseaza chemarile la nunta sunt mirii si tineri din sat impreuna cu lautarii.

In zilele noastre, foarte putini se imbraca in costume nationale si umbla cu plostele prin sat pentru a invita oamenii la nunta. Modernele cartoane frumos colorate si desenate au cam luat locul acestui frumos obicei

Costumul ceremonial de nunta
Gateala miresei

Se facea duminica la pranz. Luau parte fete, rude, si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Pe langa nasa mai erau si alte rude ale miresei si prietene. Nasii erau cei care aduceau gateala miresei.
Mireasa era pieptanata de o fata cu mama si tata in viata. Lamaita si voalul i le punea nasa. Voalul se punea inainte de cununia religioasa, nu mai devreme.
Se canta cantecul miresei. De obicei plangeau ca la mort cand se imbraca mireasa din cauza ca se despartea de surori, de parinti. In timp ce mireasa era gatita in casa, afara in curte se jucau hore, sarbe. Se facea masa si se juca bradul (Oltenia).
Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.
Duminica seara, nasa o imbrobodea cu marama si-i punea salba de argint.
Dupa masa mare nasa dezvelea mireasa si ii punea batic pe cap. Nasa ii lua voalul , ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc.
Piese specifice: rochie alba de mireasa adecvata anotimpului, cu piese de port traditional sau de cele mai multe ori costum national, camasa cat mai inflorata, batista in brau, cu sorturi de catifea in spate si in fata(Transilvania).
La gat daca aveau, purtau salba de galbeni, margele, bratara la mana.
Daca nunta era iarna mireasa purta scurteica de postav, suman, sau dulama de postav captusita cu blana.

Gateala mirelui

Sambata, in Molodova, seara avea loc barbieritul mirelui. Mirele tinea in poala 2 colaci pe care ii oferea celui care il barbirea. Vornicul inchina hainele aduse de la mireasa. Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit.
Gateala mirelui se facea la casa miresei, mirele si mireasa fiind gatiti simultan. Duminica dimineata se aduceau de la mireasa, de catre una –doua fete ale mirelui si flacai, hainele mirelui: camasa cu colturi la gat, itari, brau si bete.
Pe cap mirele purta o palarie neagra sau o caciula pe care era prinsa o floare naturala de obicei nalba. Pe partea stanga a palariei erau prinsi bani de argint si spice de orz. Se mai punea o brosa sau o pana mai scurta.
In unele zone precum Bacau se purta costum traditional de sarbatoare. Daca era iarna mirele se imbraca cu cojoc, iar pe deasupra cu suman.
De la 1900 a aparut costumul negru pentru mire: haina si pantaloni din stofa de lana cumparata.
In general camasa mirelui era cusuta de mireasa, dupa logodna si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900 camasa mirelui se cosea doar pe guler. Dupa nunta camasa mai putea fi purtata la sarbatorile mari, hram.
Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.
Semnificatia momentelor botezului
In timpul savarsirii aceste Sfintei Taine sunt anuminte momente-cheie pe care unii dintre noi nu le observam asa cum trebuie pentru ca nu stim ce inseamna exact.

Stim cu totii ca ne botezam pentru a ni se ierta pacatele, copiilor mici-pacatul stramosesc iar adultilor si pacatele pe care le-a savarsit pana in momentul botezului.

Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.

Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.

Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.

Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant.

Noului botezat i se da haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.

Urmatoarea taina este cea a mirungerii, nu cu undelemn ci cu mir, sfintit de Patriarhul tarii in Joia Mare.

Se pune cruciulita la gatul celui botezat pentru a-l ajuta in lupta cu raul.

Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.

Spalarea cu buretele este simbolul iertarii pacatelor, iar tunderea se face pentru a simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu.

Botezul la ortodocsi
Botezul (in greaca “baptizein”-a se cufunda) este prima taina sfanta din cele sapte care exista (taina sfantului botez, taina sfantului mir, taina sfintei impartasanii, taina spovedaniei, hirotoniei, nunta si taina sfantului maslu). Este poarta pe care se intra in viata de crestin.

Primul botez a fost cel al lui Ioan in raul Iordan. El si-a marturisit pacatele si s-a pocait pentru ele. A primit apoi numele de Ioan Botezatorul.

Iisus Hristos a fos botezat de Ioan Botezatorul, iar atunci cerurile s-au deschis si Duhul Sfant a coborat din cer sub forma unui porumbel alb. Tot Ioan a botezat si o parte a apostolilor.

Taina botezului are o dubla semnificatie: este o marturisire a credintei in Dumnezeu dar si o acceptare a suferintelor lui Iisus Hristos si o partasire cu acestea. In primele secole ale crestinismului oamenii se botezau numai in noaptea de Inviere.

Botezul se poate savarsi atunci cand omul se naste, in primele zile, sau atunci cand este adult. Este o diferenta semnificativa intre aceste doua tipuri.

La nastere, copilul nu are pacate savarsite de el insusi; insa se boteaza pentru a primi iertarea pacatului stramosesc. In acesta situatie, botezul este un ritual de initiere, impreuna cu alte doua taine. Dupa botez, se face mirungerea cu sfantul mir, iar apoi este dus in fata altarului pentru sfanta taina a impartasaniei. Astfel, copilul este pregatit sa intre in Biserica lui Dumnezeu si sa-si inceapa viata crestina.

Botezul adultilor presupune o marturisire a pacatelor si apoi cainta pentru ele. Astfel, omului ii sunt iertate pacatului si acesta este pregatit sa-l accepte pe Dumnezeu in suflet si sa inceapa o viata noua.

Partea fizica a botezului presupune scufundarea de trei ori a trupului in apa sfintita rostindu-se in acelasi timp cuvntele “Se boteazã robul lui Dumnezeu …. In numele Tatãlui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin”.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one