ma numesc marius gadalean i m-am apucat sa fac un site pt protejarea naturii si promovarea romaniei pt ca ma vazut ca multi spunem ca faem si dregem dar nu miscam un deget. in speranta ca voi aduna un nr mare de membri atunci sint sigur ca vom pune in miscare o mica rotita din angreanj
va multumesc voua ,celor ce va inscrieti pe acest site ,inseamna ca va pasa de soarta naturii si nu in ultimul rand de soarta tarii noastre ROMANIA

semnat marius gadalean
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

ROMANIA - DIAMANTUL EUROPEI Hublist Romania Lista dc++ odc huburi romanesti


 

Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa

Aşezarea şi limitele Parcului Naţional Cheile Nerei � Beuşniţa

Arie naturală protejată constituită în baza legii 5/2000 şi delimitată prin H.G. 230/2003. Prin Legea 462/200 este încadrată în categoria Parcuri Naţionale, iar conform clasificării IUCN se află în categoria a II-a.

Scopul principal pentru care a fost constituit Parcul este conservarea biodiversităţii, a florei şi faunei, a peisajului, a tradiţiilor locale, încurajarea turismului, educaţie ecologică şi conştientizare publică.

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa se bucură de o extraordinară bogăţie floristică, un peisaj de o diversitate şi unicitate aparte, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în zonă.

Localizare

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş - Severin. Cuprinde o zona carstică pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa are o suprafaţă totală de 36758 ha.

LIMITA NORDICĂ

Porneşte din dealul Tâlva Mica ( borna silvica 12 din UP V , OS Oravita ), trece peste vârful Tâlva Mare (853,3 m) , pe interfluviul ce desparte bazinul Oravitei (V3.10a.1) de cel al Jitinului, apoi coboara în drumul national DN 57 B în borna silvica 54 din UP V, OS Oravita, pentru a ocoli pe la sud sanatoriul Marila pe limita fondului forestier, prin bornele silvice 49 si 36din acelasi UP, prin bornele silvice 49 si 36 din acelasi UP. De aici se continua pâna pe drum la borna silvica 44 din UP III, OS Anina, de unde se îndreapta spre sud pâna în borna silvica 43. De aici continua pe Cracu Ocnarului, prin borna silvica 36 si pe Dealul Ocnarului, apoi pe Vârtoapele lui Matei pâna la borna silvica 23, unde trece pe limita fondului forestier, pe care coboara în Valea Minisului (VI-1.7) în borna silvica 15 din UP II, OS Anina. Urmeaza în aval valea Minisului pe malul stâng pâna în borna silvica 81 din UP III, OS Anina, de unde urmareste limita fondului forestier prin bornele 77,76,76 din aceeasi unitate de productie , pe la sud de localitatea Steierdorf, trece pe malul stâng al pârâului Steier (VI � 1.7.a) în borna silvica 129 si coboara pâna la confluenta cu valea Minisului. De la confluenta urca pâna pe Dealul Frumos (832,2m), care desparte bazinele hidrografice ale Minsului si Steierului si merge pe culme prin dealul Zabal pe interfluviul ce desparte bazinul Minisului de bazinele pâraielor Buhu si Poneasa (VI-1.7.1.) pâna la confluenta Poneasca/Minis (borna silvica 218 din UP II, OS Bozovici).

LIMITA ESTICĂ

Porneste de la confluenta Poneasca/Minis si continua în aval pe malul stâng al Minisului pâna la confluenta cu Vâlceaua Maraetilor, urca pe Dealul Padizelu Mare (546,6 m), continua pe Dealul Brezaricea si coboara la confluenta Pârâului Lighidia (VI-1.7.3) cu un afluent de stânga al acestuia ( borna silvica 61 din UP II, OS Bozovici ). Urca pe culmea Agrisului si apoi coboara în pârâul Agris (VI-1.9) la confluenta acestuia cu Ogasul Streneac, pentru a continua pe un aliniament de culmi format din Dealul Streneacului (765 m), Tâlva Mare, Tâlva Curmaturii, Poiana Gorunet, Poiana Braniste, Zmuta Mare, traversând Valea Lapusnicului (VI-1.12) pe la confluenta sa cu pârâul ce izvoraste de sub Vârful Tâlvei (791,70 m), apoi pe pârâul Moceris (VI-1.12) pe la confluenta sa cu Ogasul Fetei Mari, de unde urca în vârful Zmuta Mare (506 m). De aici coboara în Pârâul Ducin (VI-1.12a), pe care al urmeaza pe malul stâng pâna la confluenta cu Pârâul Docinoiu. Coboara pe malul stâng al Ducinului pâna la confluenta sa cu Ogasul Odailor, de unde urca în Vârful Odailor (537,6 m). Din acest vârf coboara pâna la borna silvica 12 sin UP I, OS Bozovici, continuând pe malul stâng al Ogasului Bâzacan si de la confluenta pe malul stâng al vailor Ducin si Nerei pâna la confluenta Nerei cu Valea Bucevii.

LIMITA SUDICĂ

Urmeaza Vaile Bucevii si Cremenita (VI-1.14.1) pe malul drept al acestora, apoi urmeaza Pârâul Boistea de pe malul drept pâna la confluenta acestuia cu Valea Runcii, pe care o urmeaza pâna la obârstia sa, unde trece pe limita fondului forestier, în borna silvica 242 din UP III, OS Sasca Montana, pâna la borna silvica 253 din acelasi UP.

LIMITA VESTICĂ

Porneste de pe la est de localitatea Carbunari si Stinapari din borna silvica 253 din UP III, OS Sasca Montana si continua pe limita fondului forestier pâna la borna silvica 233 din UP IV, OS Sasca Montana. De aici pe Cracul Baltan, prin Vf. Cioca Înalta (593,1m) pe la est Sasca Româna, pâna ajunge la Valea Nerei la confluenta acesteia cu pârâul al carui versant vestic este Cracul Miscu. Urca pe Valea Nerei pâna la borna silvica 203 din UP I, OS Sasca Montana confluenta cu Pârâul Beiu (VI-1.15), de aici pe malul drept al Ogasului Chichireagul Mare (VI-1.15.1) pâna la borna silvica 15 din aceeasi unitate de productie, iar de aici merge prin limita fondului forestier pâna la Pârâul Vicinic prin bornele 195, 199, 198, OS Oravita. Urca pe o culme secundara a carei cota maxima este de 401,6 m, iar de aici pânala est de localitatea Oravita merge pe limita fondului forestier prin bornele 143, 137, 120, 357, 77, 74 din acelasi UP V, OS Oravita. Ocoleste pe limita fondului forestier, ajungând în borna silvica 8 de unde urca în vârful Tâlva Mica (borna silvica 12 din UP V, Valea Oravita, OS Oravita).

Acces

În interiorul Parcului se poate ajunge pe următoarele drumuri judeţene şi comunale:

• Reşiţa - Oraviţa - Sasca Montană

• Reşiţa - Oraviţa - Anina - Bozovici

• Reşiţa - Anina - Bozovici

• Bozovici - Şopotu Nou - Cărbunari

Băile Herculane - Bozovici

TRASEE TURISTICE



ŞOPOTU NOU - CHElLE NEREI - SASCA ROMÂNĂ

Marcaj: banda rosie;

Durata: 8 - 9 ore; Lungime; 20 km.

Posibilitati de cazare; Cantonul Silvic Damian 10 locuri, Langa canton teren pentru amplasare de corturi.

Traseul începe din localitatea Sopotu Nou, urmeaza cursul râului Nera pe un drum de caruta pe partea stânga. La inceputul traseului valea Nerei este larga, cu multe poieni si numeroase salase. Dupa poiana Meliugului se ajunge la Lacul Dracului, fenomen carstic unic în tara noastra. Lacul s-a format plin prabusirea tavanului unei pesteri, o parte a tavanului ramân'nd deasupra lacului. Suprafata lacului este de circa 700 mp, iar adâncimea de 12 m. De la Lacul Dracului se coboara în talvegul Ogasului Porcului, dupa care apare o portiune strâmta formata din CarsiiIe Dese si Carsia Caprarului, Iânga poteca se afla Pesfera Boilor. în locul numit La Carlige se trece Nera prin vad si se pot admira cârsiile de la confluenta vaii Rele cu Nera. Se continua traseul pe o poteca sapata în stânca. Pe malul stâng se admira Pestera Porcului si Pestera Dubova, cele mai frumoase din Cheile Nerei. Urmând prin padure, un drum de caruta si admirând Turnul lui Beg, se ajunge la cantonul Silvic Damian unde este si loc de popas. în aval de canton drumul forestier urmareste meandrele Nerei, trecem pe sub Cleanturile Rolului, apoi Turnul Mic (Begul Mic) si Cleanturile Baltanului. De la confluenta Vaii Beiului cu Nera se poate vedea Dealul Caraula cu stâncile si grohotisulile sale. Trecând Podul Bei se paraseste drumul forestier, cotind la stânga se trece prin cele sase tunele sapate în stânca, ultimul Tunelul Mare fiind si cel mai lung, apoi pe poteca sapata în stânca si situata la 15 m deasupra Nerei, se trece pe puntea suspendata de la Sasca Romana si urmând malul Nerei se ajunge la Sasca Montana.






SASCA ROMANA - PODUL BEl - LACUL OCHIU BEI - ANINA

Marcaj: banda albastra,

Durata; 7 -8 ore.

Posibilitati de cazare; Cantonul Silvic Valea Bei 4 loculi, Cabana Valea Bei 12 locuri , confort I. Loc de amplasare corturi Iânga lacul de acumulare a microhidrocentralei.

Din localitatea Sasca Româna, se trece puntea suspendata si se urca pe poteca ingusta pe malul drept al Nerei, se trece prin cele sase tunele sapate în stânca si se ajunge la Podul Beiului. De aici mergând pe Iânga apa limpede si rece a Beiului, se trece prin poiana de la Morile Potocului, apoi pe langa Cantonul si Pastravaria de pe Bei, dupa care ajungem la Ochiul Beiului, lac carstic care este alimentat de un curs de apa subteran care prin fenomenul de exurgenta iese la lumina zilei pe fundul colinei în care s-a format lacul. Lacul este înconjurat de o padure de brad care îi da un farmec si un pitoresc deosebit. Are o suprafata de 284 mp si o adâncime de 3,6 m. Din acest loc se poate face si traseul spre Cascada Beusnisa, care se afla la circa 1,5 km in amonte pe Râul Beusnita. Traseul continua pe Valea Beiului Sec si dupa o ora se ajunge la Cantonul Silvic Delamea (Beiul Sec), de aici prin partea de nord a Poienii Gura Racajdeanului, se intra în paure, se ajunge în Poiana lui Marcu, de unde pe Valea Padina Seaca se ajunge la Crivina si în continuare pe DN 57B se ajunge la Anina.



LACUL OCHIUL BEIULUI- BEUSNITA

Marcaj: triunghi albastru,

Durata; 1 ora.

La câţiva metrii în aval apele izvorâte din Ochiul Beiului se împreuna cu cele ale Vaii Beusnita care coboara în trepte calcaroase. Traseul urca usor prin padure si dupa circa 1,5 km în amonte si afla Cascada Beusnita înconjurata de padure seculara de fag, unde apa se pravale de la cca 15 m înaltime. Cascada este acoperita cu muschi verde, fapt cei sporeste frumusetea, iar în tuful calcaros din baza s-au format numeroase caveme. În amonte mai exista înca doua cascade.






SASCA MONTANA - CASCADA SUSARA - CHElLE NEREI (LACUL DRACULUI)

Marcaj: cruce albastra,

Durata ; 3 � 4 ore

Din Sasca Montană pe firul Văii Şuşara prin pădurea de brad se trece pe langa cladirea Satiei Seismice, apoi prin Defileul Şuşarei se ajunge la Cascada Şuşara. Aceast cascadă se află în amonte de confluenta Părăului Ungureanu cu Şuşara, are 15 m înălţme şi este format din două trepte. Urcând pe poteca ce trece prin pădurea de fag se ajunge la Poiana Logor, apoi se coboara pe drumul forestier Og. Porcului până la Cracu Porcului şi La Scaune, de unde pe poteca marcată se ajunge la Lacul Dracului.



CHElLE NEREI - VÂRFUL HABÂTULUI - IZVORUL TIŞULUI (TISIEI)

Marcaj: bandă galbenă,

Durata; 2 - 3 ore.

De la Cotul Slidăresii, pe un drum de caruţă se urcă pe o pantă abruptă până la Poiana Arsă pe care o străbate, se traversează Og. Arsa, ocolind Og. Melugel până sub Vf. Habâdului. Poteca o ia spre stânga până la Izvorul Tişului.






CHElLE NEREI - POIANA MELIUGULUI- IZVORUL TIŞULUI

Marcaj; cerc albastru,

Durata; 2 ore,

Din partea de nord- vest a Poieni Meliugului, traseul urmează malul drept al Nerei şi la cca 50 m în aval de Og. Târcoviţa se abate la dreapta şi urcă versantul abrupt până la obârşia Og. Albinii, străbate Poiana Albinii, coboara în Valea Alunului, străbate Poiana Alunului şi ajunge la Izvorul Tişului.



CHElLE NEREI-SAT STANCILOVA

Marcaj; cerc roşu,

Durata; 2 ore.

De la Lacul Dracului pe pârâul Haimeliug poteca ureă prin pădurea de fag până în satul Stăncilova, ajungând la drumul judeţean Cărbunari - Şopotu Nou.






LAPUŞNICU MARE - POIANA ROŞCHI - CABANA CERBU.

Marcaj; cruce roşie,

Durata; 4 - 5 ore,



LAPUŞNICU MARE - POIANA ROŞCHI - VARFUL LEORDIŞ - POIANA FLORII - POD PĂULEASCA (CĂLUGARĂ).

Marcaj; triunghi galben,

Durata; 5 - 6 ore.






TABARA MINIŞ - POD PĂULEASCA - BEIUL SEC.

Marcaj; banda galbenă,

Durata; 5 - 6 ore.

Fauna



Fauna terestră este reprezentată de un număr de 313 taxoni, 29 endemisme, 45 specii rare, din care 119 specii protejate şi strict protejate de legislaţia română şi internaţională.



Fauna cavernicolă cuprinde 273 specii şi subspecii de nevertebrate.



Nevertebratele includ un număr mare de specii cu areal restrâns. Pe suprafaţa Parcului au fost semnalate un număr de 40 specii de gasteropode din care 14 specii endemice şi 4 specii rare. Zoocenoza de moluşte prozobranchiate a Nerei reprezintă o raritate pe plan mondial, printre speciile acesteia merită amintite: Amphimelaria hollandri, Fagotia esperi, Fagotia acicularis, Theodoxus danubialis. Alte specii de nevertebrate incluse printre speciile endemice sunt: Carpatica langi, Odontopodisma montana, Sago pedo, etc.



Ihtiofauna Nerei a fost evaluată la 28 de specii dintre care importante pentru conservare sunt: Cobitis elongata fâsa mare, relict terţiar şi Aspro streber fusar.



Herpetofauna este reprezentată atât de specii de amfibieni cât şi de reptile protejate de legislaţia naţională şi internaţională. Printre speciile de amfibieni se pot aminti: Rana ridibunda, Rana dalmatia, Triturus cristatus, Triturus alpestris. Reptilele sunt reprezentate de specii precum: Vipera ammodytes ammodytes, Lacerta viridis, Lacerta agilis, Lacerta muralis, dar şi relicte glaciare precum Vipera berus şi Lacerta vivipara.

Mamiferele sunt reprezentate de specii precum Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx sau Felix silvestris. Aceste specii se regăsesc în Cartea Roşie a Vertebratelor din România.


Flora şi vegetaţia



Pe teritoriul Parcului au fost identificate pînă în prezent un număr de 1.086 specii de cormofite aparţinînd la 98 de familii botanice, ceea reprezintă aproximativ 30% din flora României şi aproximativ 50% din flora Banatului. Diversitatea mare pe suprafaţa relativ restrânsă a Parcului se datorează atât condiţiilor pedoclimatice cât şi unor împrejurări fitoistorice particulare, datorită aşezării acestui teritoriu la răscrucea unor valuri de migraţie floristică.

Analiza fitogeografică arată predominanţa elementelor europene în sens larg, 603 specii (58,3%), din care 305 specii euroasiatice, 152 europene, 124 central europene, 52 circumpolare. Elementele central europene se impun în ceea ce priveşte biomasa şi vitalitatea. Printre acestea se numără: Fagus silvatica, Carpinus betulus, Quercus petraea, Acer pseudoplatanus.

Se remarcă în flora Parcului un număr mare de elemente sudice: 209 specii (aproximativ 19 %) printre care se numără: Carpinus orientalis, Cornus mas, Fraxinus ornus, Ruscus aculeatus, Ruscus hypoglossum
Pe teritoriul Parcului se remarcă de asemenea un număr însemnat de specii rare şi endemice printre care se pot aminti: Dianthus trifasciculatus, Ranunculus flabellifolius, Alyssum petraeum, Corylus colurna, Rubus banaticus, Linum uninerve, Dianthus banaticus, etc.

Printre speciile care atrag atenţia din punct de vedere al valorilor numerice înregistrate putem menţiona familia Orchidaceae cu 33 de specii, ceea ce reprezintă 60% din speciile de orhidee menţionate în flora României.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one