ma numesc marius gadalean i m-am apucat sa fac un site pt protejarea naturii si promovarea romaniei pt ca ma vazut ca multi spunem ca faem si dregem dar nu miscam un deget. in speranta ca voi aduna un nr mare de membri atunci sint sigur ca vom pune in miscare o mica rotita din angreanj
va multumesc voua ,celor ce va inscrieti pe acest site ,inseamna ca va pasa de soarta naturii si nu in ultimul rand de soarta tarii noastre ROMANIA

semnat marius gadalean
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

ROMANIA - DIAMANTUL EUROPEI Hublist Romania Lista dc++ odc huburi romanesti


 

PARCUL NATURAL APUSENI

localizare

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%).

PNAp cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.
Istoricul declararii parcului

Localizată în inima Transilvaniei, şi găsindu-se relativ aproape de oraşul Cluj-Napoca, vechi centru universitar, zona din Munţii Apuseni actualmente inclusă în Parcul Natural Apuseni a fost vizitată şi studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

Cele mai vechi trasee turistice din zonă, datând de prin anii 1900, au descrise şi marcate de către Czárán Gyula, un neobosit călător pe meleagurile Apusenilor.

Primele iniţiative în vederea constituirii unui parc în această zonă îi aparţin lui Emil Racoviţă, care la primul Congres al Naturaliştilor din România din aprilie 1928 a formulat clar scopul şi obiectivele creării unei arii protejate de dimensiuni mari în Munţii Apuseni. În anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante în explorarea endocarstului, au fost făcute demersuri de către Marcian Bleahu.

Alte personalităţi, ştiinţifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile şi eforturile lor în domeniul conservării naturii, şi-au legat numele de carstul din Munţii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu, Cristian Pop şi mulţi alţii.

În anii ’70 s-a pregătit prima documentaţie ştiinţifică privind declararea parcului însoţită şi de o primă hartă evidenţiindu-se faptul că această zonă este printre ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni din Europa.

Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi "Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.

În 1992 s-a realizat de către Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca "Studiul de fundamentare privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării", care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.

Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au dat şi suprafaţa totală de 75.784 ha. Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva – Direcţia Silvică Oradea în urma semnării contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Descrierea limitelor

Limitele PNAp au fost stabilite prin HG 230 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26.03.2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, fiind reproduse mai jos (corecturi de toponimie au fost făcute unde a fost cazul):

Limita nordică.
Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, spre NE, culmea principală dintre bazinele Crişului Pietros [III-1.42.9] şi al văii Nimăieşti [42.13], până în Vf. Poienii (1626,8 m).

În continuare, limita urmăreşte culmea principală dintre bazinele hidrografice Crişului Repede [III.44] şi Someşului Mic [II-1.31] (de la izvor până la confluenţa cu Someşul Rece se numeşte Someşul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Brăiesei (1692,4 m), Vf. Briţei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micău (1639,9 m) şi Vf. Nimăiasa (1588,9 m). Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] şi pârâul Crăciun [III-1.44.5.1] prin „La Nimăiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfuraşu (1687,8 m) şi se continuă spre NE, prin şaua Între Munţi, până în Vf. Dealul Păltinişului (1785 m).

În continuare, limita are o direcţie generală spre S, pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Grăitoare (1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) şi cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un interfluviu secundar prin înşeuarea cu cota 1175,0 m, până la confluenţa Valea Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota 1265,0 m (Dl. Răşinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m).
De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situată din nou pe interfluviul principal dintre Crişul Repede şi Someşul Mic, trece prin şaua Prislop (1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călăţele (1403,9 m) şi cotele 1101,1 m, 1115,0 m, până la liziera pădurii (borna silvică 162 UP V, OS Beliş). De la liziera pădurii ocoleşte prin N intravilanul satului Bălceşti (com. Beliş), continuă pe drumul comunal dintre Bălceşti şi Beliş (1,3 km), apoi îşi schimbă direcţia spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), după care urmăreşte traseul drumului comunal până în cota 1136,6 m situată deasupra cătunului Dealu Negru

Limita estică.
Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul Cald, apoi urmează în amonte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă spre S pe culmea secundară dintre Pârâu Valea Rea şi Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecăniş) până în Dâmbul Hâr (1311,5 m).

În continuare limita urmăreşte culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliş [II-1.31.5] cu bazinele Răcătău [II-1.31.9.4] şi Dobruş [II-1.31.9.4.1] până în şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobruş (1413,0 m), Vf. Stânii (1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săştinii (1473,0 m) şi Colţău Vârfului (1652,6 m). Din şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe valea Ploştini [IV-1.81.5.1] prin borna silvică 360/UP VIII, OS Gârda şi urmăreşte malul drept al pârâului Ploştini până la confluenţa acestuia cu pârâul Albac [IV-1.81.5], pe care îl urmăreşte aval până la confluenţa cu Arieşul Mare [IV-1].

Limita sudică.
De la confluenţa Albac [IV-1.81.5] / Arieşul Mare [IV-1], limita urmează spre amonte malul drept al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului şi ocolind intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni.

Din Pasul Vârtop, limita urmăreşte spre S culmea principală dintre bazinul Crişurilor [III] şi Mureş [IV-1] până în Gălişoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcţie generală E-V pe culmea Dealu Curbăluit (1181,8 m) până la confluenţa Hoanca Moţului/Valea Corlatului, şi se continuă aval pe malul stâng al Văii Crişul Băiţa [III.42.5] până în satul Fânaţe (com. Câmpani) la confluenţa cu V. Brusturi.

Limita vestică.
De la confluenţa Crişul Băiţa/V. Brusturi, limita urmăreşte spre N liziera pădurii (bornele silvice 227 UP I, OS Vaşcău şi 228 UP IV, OS Sudrigiu) spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă pe culmea secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel [III.42.5.1] şi Valea Neagră (Valea Izbucului) [III.42.6] prin cotele 640,1 m şi 606,0 m, Vf. Brusturi (770,1 m) şi Vf. Măgurii (741,3 m).

În continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chişcău pe la intersecţia cu drumul care urcă în Dealu Chişu şi se îndreaptă spre locul La Ogrăduţă (578,4 m). De aici urcă în Dealu Chişu, apoi coboară în Valea Mare (Pietroşiţa) până la liziera pădurii (borna silvică 21 UP IV, OS Sudrigiu) pe care o urmează până în Valea Lazului (borna silvică 229 UP IV, OS Sudrigiu – actualmente Vaşcău), apoi urcă în Vf. Plopilor (723,8 m), de unde coboară pe o culme secundară până la confluenţa Crişului Pietros [III.43.9] cu Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2]. De la confluenţă urcă în Dealu Lazului (567 m) şi urmăreşte spre N cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2], trece prin cota 684,5 m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) şi ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).

Suprafaţa PNAp determinată analitic în GIS este de 76 064 ha, din care 24 280 ha se află pe teritoriul judeţului Bihor, 30 545 ha se află pe teritoriul judeţului Cluj şi 21 239 ha se află pe teritoriul judeţului Alba.

La marcarea în teren a limitelor PNAp s-a ţinut cont de limitele de proprietate ale terenurilor agricole proprietate privată, astfel încât aceste parcele să nu fie fragmentate, iar prevederile prezentului Plan de Management să poată fi aplicate unitar pe aceste unităţi de suprafaţă. Acolo unde limita PNAp intersectează o astfel de suprafaţă de teren, cuprinzând peste 50% din totalul acesteia, ea a fost inclusă integral în interiorul parcului. Dacă proporţia din suprafaţa proprietate privată situată pe limita PNAp este sub 50% din total, ea a fost exclusă integral din teritoriul parcului.
Trasee Turistice


Încă de la înfiinţarea sa, una dintre preocupările Administraţiei PNAp a fost evaluarea şi resistematizarea reţelei de trasee turistice care străbat parcul, unele dintre ele datând încă din 1903.

Date fiind cerinţele legislative de protecţie a unor obiective naturale, precum şi ţinând cont de standardele moderne de amenajare, s-au propus modificări ale unor trasee, anularea altora, dar şi marcarea de trasee noi.

Procesul prin care s-au formulat, şi parţial definitivat aceste propuneri a fost unul participativ, implicând diverşi factori interesaţi.



Deocamdată s-au definitivat modificările propuse pentru traseele din zona Padiş, acestea legând între ele, de altfel, multe dintre obiectivele turistice cele mai importante din parc.
Împreună cu SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor s-au redactat fişele standard de omologare care au fost înaintate forurilor competente, iar modificările acceptate s-au materializat în teren.


În continuare, Administraţia PNAp doreşte să extindă acest proces şi pe suprafaţa judeţelor Cluj şi Alba.
Traseele turistice din PNAp sunt astfel grupate în jurul a două magistrale importante care traversează zona de la N la S pe crestele principale, şi sunt detaliate mai jos.

* BANDĂ ROŞIE (Magistrala 1): Stâna de Vale – Şaua Bohodei – Fântâna Rece – Cârligatele – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cab. Vărăşoaia – Şesul Padiş – Depr. Bălileasa – P-na Glăvoi (camping „La Grajduri”) – P-na Căput – Barsa Cohanului – Şaua Poniţa – Vf. Vârtop – Şaua Vârtop (Pensiunea Alpin) - Vf. Piatra Grăitoare – Şaua Tarniţa Bihorului – Vf. Cucurbăta Mare (Bihorul); Lungime 39,5 km; Durată 12-13 h

Traseu tip magistrală, în principal de creastă care leagă între ele staţiunea Stâna de Vale, platoul carstic Padiş (zona campingului din P-na Glăvoi, cunoscut sub denumirea locală de „La Grajduri”), satul de vacanţă Vârtop şi Vf. Bihorul. Formează o magistrală care traversează Parcul Natural Apuseni de la N la S oferind posibilitatea vizitării multora dintre cele mai interesante obiective turistice din PNAp. Porţiunea de la satul de vacanţă Vârtop până pe Vf. Bihorul este unul dintre cele mai vizitate trasee pe schiuri de tură din Apuseni, dată fiind apropierea de staţiunea de schi şi pârtia aferentă. Notă: Marcajul Bandă roşie înlocuieşte vechiul marcaj Triunghi roşu între Căput şi Vârtop.

*
BANDĂ GALBENĂ: Stâna de Vale – Izvorul Minunilor – Canton Ciripa – Creasta dintre Valea Şutanu si Valea Moara Dracului – P-na Stânişoara – Piatra Tâlharului – P-na Onceasa – Piatra Arsă – Cab. Vărăşoaia; Lungime 21 km; Durată 7 - 8 h

Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi Cabana Vărăşoaia din zona Padiş, cu traversarea a două creste muntoase. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

*
TRIUNGHI GALBEN: (Stâna de Vale) – Culmea Baia Popii – Plaiul Fericii – Măgura Ferice – Sat Ferice; Lungime 14,5 km; Durată 4 1/2 - 5 h

Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi satul Ferice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

*
CRUCE GALBENĂ (Circuitul Custurilor): Stâna de Vale – Pârtia Măgarul – Vf. Custurilor – P-na Fântânele – Şaua Bohodei – (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9 km; Durată 3 - 3 1/2 h

Traseu în circuit care permite vizitarea zonei de creastă din partea SE a staţiunii Stâna de Vale. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

*
TRIUNGHI ALBASTRU (Circuitul Cascadei Bohodei): Sat Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului – Cascada Bohodei – Şaua Bohodei – P-na Boiului – Vl. Şerpilor – Vl. Aleului; Lungime 17 km (din care 4 km în circuitul propriu-zis); Durată 6 - 6 1/2 h (din care 2 1/2 h în circuit)

Traseu pentru vizitarea Cascadei Bohodei. Deşi oferă privelişti deosebit de frumoase este un traseu dificil, foarte abrupt pe porţiunea de circuit efectiv, nerecomandat decât turiştilor bine pregătiţi fizic. Presupune parcurgerea a trei porţiuni de stâncării abrupte echipate cu lanţuri. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor este ca acest traseu să fie evitat pe vreme ploioasă, crescând mult pericolul de alunecare. Încălţămintea cu aderenţă mare este obligatorie. Indiferent de calea de acces aleasă (Vl. Aleului sau Stâna de Vale) traseul se parcurge numai în direcţia descrisă, interzis în sens invers. Interzis iarna.

*
BANDĂ ALBASTRĂ: Sat de vacanţă Boga – Dl. Păltinetul – Vf. Fântâna Rece – Şaua Bohodei (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9,5 km; Durată 3 1/2 - 4 1/2 h

Traseu de culme pe care se poate accesa creasta nordică a Vlădesei din satul de vacanţă Boga. Dificultate medie spre ridicată, nerecomandat iarna. Se recomandă atenţie sporită în zona Piatra Bulzului şi de asemenea în creasta Bohodei (semnalizare necorespunzătoare!).

* CRUCE ROŞIE: (Camping Glăvoi) - Vl. Cetăţilor - Pârâul Sec - culme Chicera - Vl. Gârdişoara - cătun Casa de Piatră

Traseu de legătură între obiectivele turistice din zona Padiş - Glăvoi şi cele din zona cătunului Casa de Piatră din jud. Alba. Accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.

*
TRIUNGHI GALBEN: Sat Pietroasa – Vl. Crişului Pietros – Între Ape – Vl. Galbenei – Vl. Luncşoara – Cornul Poniţa – Vl. Cobleşului – Comuna Arieşeni; Lungime 25 km; Durata 6 1/2 - 7 1/2 h

Traseu de legătură între comunele Pietroasa şi Arieşeni şi de acces la zona carstică a văii Galbena. Permite admirarea Cheilor Jgheabului din câteva puncte de belvedere şi vizitarea Cheilor Galbenei. Dificultate medie, practicabil iarna doar pe porţiunile care urmează drumuri forestiere.

* BANDĂ GALBENĂ: Şaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Valea Cheia Rea – Vf. Grohoţilor – Vf. Faţa Goală – Ştei; Lungime 28 km; Durată 7 - 8 h

Traseu de legătură între Oraşul Ştei şi Satul de vacanţă Vârtop, accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.

* TRIUNGHI ALBASTRU: Sat Câmpani – Sat Sighiştel – Vl. Sighiştelului – (P. Măgura – P. Coliboaia) – P. Din Dosu Muncelului – Calea Fusului – DN75 km 25+100; Lungime 12,5 km; Durată 6 1/2 h

Traseu pentru vizitarea Văii Sighiştelului, zona cu cele mai multe cavităţi naturale pe unitatea de suprafaţă de la noi din ţară. Pe prima jumătate, drum uşor, practicabil în tot timpul anului, mai dificil la ape mari; între Peştera Coliboaia şi Muntele Ţapu, în zona de obârşie a Văii Sighiştelului, drum greu cu diferenţe de nivel mari, inaccesibil iarna.

* PUNCT ROŞU (Circuitul Peşterii Urşilor): Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului – Dl. Brusturi – P. Urşilor – Vl. Brusturi – Dl. Dosuri – Faţa Plaiului – P. Măgura – Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului; Lungime 14 km; Durată 4 - 5 h

Traseu de legătură între obiectivele carstice de pe Valea Sighiştelului şi zona turistică Peştera Urşilor – Chişcău. Traseu pe alocuri dificil, neaccesibil pe timpul iernii.

* BANDĂ ALBASTRĂ (Magistrala 2): Cabana Vlădeasa – Şaua între Munţi – Vf. Nimăiasa – Vf. Micău – Gardul de Piatră – Piatra Tâlharului – Coasta Brăiesei – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cabana Padiş – Şesul Gârzii – Apa din Piatră – Vf. Bătrâna – P-na Călineasa – Capu Şanţului – Vf. Clujului – Cătun Ocoale – Pensiunea Scărişoara – Vl. Ordâncuşa – Gârda de Sus; Lungime 62,5 km; Durată 21 - 22 h (se parcurge în minim 2 zile, vizitându-se diferite obiective pe parcurs)

Traseu tip magistrală de creastă, care face legătura între Cabana Vlădeasa – Cabana Padiş – Pensiunea Scărişoara – centru Gârda de Sus. Până la Piatra Tâlharului traseul urmăreşte creasta principală a Masivului Vlădeasa, oferind o privelişte largă. Pe ceaţă, pericol de rătăcire, mai ales în zona Nimăiasa – Gardul de Piatră, şi în zona Piatra Tâlharului, din cauza lipsei reperelor morfologice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură, cu petrecerea nopţii la cabane sau în cort. ATENŢIE sporită în zona Piatra Tâlharului unde cele două magistrale (Bandă roşie şi Bandă albastră) se întâlnesc şi coboară împreună spre Vărăşoaia!

* CRUCE ALBASTRĂ: Piatra Grăitoare (cea din Masivul Vlădeasa, creasta vestică) – P-na Onceasa – Vl. Alunul Mic – Camping Runcu Ars (Ponor); Lungime 9,5 km; Durata 3 1/2 - 4 h

Traseu de legătură între creasta Vlădesei (pentru turiştii care vin sau merg spre Stâna de Vale) şi Vl. Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

* PUNCT ROŞU (Circuitul Izvoarelor Someşului Cald): P-na Vărăşoaia – P. Cetăţile Rădesei – Belvedere – Căpiţa – Vl. Someşului Cald – Peştera Honu – Peştera Uscată – la sud de Vf. Cuciulata – Peştera Cetăţile Rădesei (pe la balcoane) – P-na Vărăşoaia; Lungime 9,4 km (dus-întors la Cab. Vărăşoaia); Durată 6 h

Traseu pentru vizitarea uneia din cele mai complexe şi interesante zone carstice din Munţii Bihor-Vlădeasa cu mai multe peşteri, canioane, izbucuri, grupate într-o regiune deosebit de sălbatică. Este compus din două circuite care se întâlnesc în P-na Rădeasa. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor este ca acest traseu să fie parcurs în forma cifrei 8, cu începere spre dreapta în circuitul Rădesei şi spre stânga în circuitul Someşului Cald. Traseu cu porţiuni dificile, nerecomandat turiştilor neantrenaţi, interzis iarna.

* PUNCT ROŞU: Cantonul forestier Padiş – Belvedere Piatra Boghii – Peştera Şura Boghii (– ); Lungime 2 km; Durată 1 h

Traseu pentru vizitarea punctului de belvedere de pe Pietrele Boghii, interzis iarna.

* TRIUNGHI GALBEN (Circuitul Măgurii Vinete): Cabana Padiş – Vf. Măgura Vânătă – Vf. Măgura Mică – Poiana Vărăşoaia; Lungime 8,5 km; Durată 3 h

Traseu de creastă în circuit (retur la Cab. Padiş pe drumul auto) ce oferă largi privelişti asupra bazinului Padiş şi al Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

* CRUCE ALBASTRĂ: Sat Pietroasa – Între Ape – Sat de vacanţă Boga – Faţa Plaiului – Fântâna Roşie – Şaua Scăriţa – Şesul Padiş – Cabana Padiş; Lungime 22 km; Durată 5 - 5 1/2 h

Principalul traseu de acces cu piciorul în zona Padiş – Glăvoi. Dificultate medie la urcare, datorită pantei accentuate, în schimb uşor de coborât în sens invers. Accesibil iarna pe schiuri de tură.

*
BANDĂ GALBENĂ (Circuitul Gropii de la Barsa): Începe la locul de popas de la intersecţia traseelor Punct galben (Circuitul Galbenei) cu deviaţia Punct galben în cerc galben spre Piatra Galbenei – Peştera Neagră – Tăul Negru – Gheţarul de la Barsa – – Depresiunea Bălileasa – Cabana Padiş; Lungime 7 km (plus 1,7 km din camping Glăvoi la locul de popas); Durată 3 - 3 1/2 h

Traseu pentru vizitarea zonei carstice Groapa de la Barsa, o zonă sălbatică, cu numeroase doline şi care adăposteşte doi gheţari (Barsa şi Zăpodie). Zăpada persistă în această depresiune până la sfârşitul lui mai. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

* PUNCT ALBASTRU (Circuitul Cetăţilor Ponorului): Cabana Padiş – Poiana Ponor – Vl. Cetăţilor - Dolina I - Portal Cetăţile Ponorului – Dolina II (opţional) - Dolina III – Balcoane – Vl. Cetăţilor - Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 12 km; Durată 5 ore (sau 4 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)

Traseu în circuit care permite vizitarea celui mai spectaculos şi grandios complex carstic din Munţii Apuseni – Cetăţile Ponorului. Traseu pe alocuri cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.

* PUNCT GALBEN (Circuitul Galbenei): Cabana Padiş – Poiana Ponor – Aven Borţig – Izbucul Galbenei – Cheile Galbenei – Poiana Florilor – Gheţarul Focul Viu – – Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 19 km; Durată 10 h (sau 8-9 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)

Traseu în circuit pentru vizitarea regiunii carstice deosebit de spectaculoase de la izvoarele Văii Galbena. Traseu lung şi obositor, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.

*
TRIUNGHI ROŞU: Cab. Padiş - P-na Rotunda - Ponor - Peştera Căput - Chei Căput - P-na Căput; Lungime 5 km; Durată 1 h 20 min

Rolul acestui traseu este de a lega între ele cele două magistrale (Banda albastră şi Banda roşie) care traversează Parcul Natural Apuseni, respectiv zona platoului Padiş de zona Căput. Notă: vechiul traseu Triunghi roşu între Cab. Padiş şi satul de vacanţă Vârtop devine magistrala Bandă roşie.

*
CRUCE GALBENĂ (Circuitul Lumii Pierdute): Cab. Padiş - P-na Rotunda - versantul stâng al Pârâului Brădeţanului - Pârâul Ursului - Izvorul Rece - Avenul Gemănata - Avenul Negru - Avenul Acoperit - Avenul Pionierilor; Lungime 7,5 km; Durată 2 h - 2 1/2 h

Traseu pentru vizitarea formaţiunilor carstice din platoul Lumea Pierdută. Dificultate redusă, accesibil iarna pe schiuri de tură. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire din campingul Glăvoi, accesul până la intrarea pe traseu făcându-se pe drumul forestier de pe Pârâul Sec, durata de parcurgere fiind aproximativ aceeaşi ca şi de la Cabana Padiş.

o TRIUNGHI ALBASTRU: Cabana Padiş - Şesul Gârzii - Valea Gârdişoara - P. Gura Apei - P. Şura Popii - Izbucul de la Coliba Ghiobului - Casa de Piatră - - Valea Gârda Seacă - Gheţarul Scărişoara; Lungime 17,5 km; Durată 5 h

Traseu de legătură între zona Padiş şi zona Scărişoara, cu vizitarea zonei carstice de la Casa de Piatră şi a cheilor de pe Gârdişoara şi Gârda Seacă. Drum de vale uşor, mai mult de jumătate pe drum forestier, accesibil şi iarna cu schiuri de tură.


TRASEE MARCATE EXISTENTE CARE NU SUNT ÎNCĂ SUPUSE OMOLOGĂRII:

PUNCT ROŞU (Circuitul Vlădesei): Cab. Vlădeasa - Vf. Vlădeasa - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa
PUNCT ALBASTRU (Circuitul Răchiţele): Vl. Stanciului - Făget - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa - Dl. Chicera Orzaşcilor - Pr. Răcad - Vl. Zănoghii - Dosu Răcadului - Vl. Cetăţii - izv. Pr. Gingineasa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele
TRIUNGHI ALBASTRU: Sat Răchiţele - Dl. Măcrişului - Faţa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele - Vl. Stanciului - Sat Răchiţele; Lungime 13 km; Durata 4 1/2 - 5 h
CRUCE ROŞIE: Sat Băiţa - DN 75 - Pietrele Negre - Vf. Ţapu - Groapa Ruginoasă - Vf. La Trei Morminţi - Sat de vacanţă Vârtop
TRIUNGHI ROŞU: Sat Băiţa - Vl. Crişului Băiţa - Peştera Izvorul Crişului - Dl. Curbăluit - Şaua Vârtop; Lungime 11 km; Durata 3 h



Obiective Turistice



Valea Sighistelului
Desi intreaga vale nu masoara decat 9 km., aprope jumatate dintre acestia ii strabate printre pereti verticali care fac transforma sectorul sau inferior intr-un canion. Bazinul Sighistelului adaposteste 160 de pesteri pe numai 15 km2 , fiind unul din cele mai endocarstificate areale din tara. Dintre cele mai cunoscute pesteri din Sighistel amintim: Pestera Corbasca (300 m) cu Lacul de Cristal, frumoase gururi, stalactite, coloane si mari depozite de montmilch; Pestera din Dealul Secatura (1.450m) si pestera Coliboaia (310 m) care fac parte dintr-un sistem carstic unic, cu bogate si variate concretiuni; Pestera Magura (1.885 m) cu galerii labirintice, sali de dimensiuni impresionante si galerii inguste.



Vizitarea Vaii Sighistelului poate avea drep punct de plecare drumul national 76 Turda - Lunca Vascaului, care in localitatea Campani sa ramifica continuindu-se spre satul Sighistel cu un drum pietruit. Alt treseu posibil traverseaza, dinspre Pestera Ursilor, Culmea Magura si coboara pe poteca marcata cu punct rosu.



Sesul Padis
Situat la o altitudine medie de 1225 m, Sesul Padis se constituie intr-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu palcuri de molizi, prin care se dreneaza apele de precipitatii ce vor iesi apoi la lumina zilei in Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau in Valea Boga. El este delimitat la nord de Muntele Magura Vanata, la vest de Muntele Boghii, la est de Varful Biserica Motului, iar la sud de o serie de culmi joase (Tomasca, Rotunda, Rachita). Pe colinele din jurul sesului se intalnesc numeroase campuri de lapiezuri si paduri. In partea dinspre Magura Vanata exista numeroase ponoare in care se pierd raurile ce coboara de pe versant.
Partea vestica a sesului reprezinta o campie plina cu doline de mici dimensiuni, unele cu o apa tulbure datorita solului acid. Aici, sub Muntele Boghii, se afla Cantonul Sivic Padis. Langa canton se afla un izvor, singura sursa de apa potabila.
In extrema nordica a sesului, in saua ce-l desparte de Poiana Varasoaia, se afla Pestera Padis, cu aspect de galerie descendenta ce patrunde sub Muntele Boghii.
In partea estica sesul este fragmentat de vaile Tranghiestii si Garjoaba, intre acestea doua existand un platou ce coboara treptat spre sud, locul unde se afla Cabana Padis.
Zona Cabanei Padis este dominata de Varful Biserica Motului (1458 m), un punct de priveliste deosebit, cu largi perspective asupra intregului platou, a versantului impadurit al Muntelui Magura Vanata si a "zidului" Carligate-Piatra Arsa. Biserica Motului este un fel de far al Padisului, punct de reper pentru zona Cabanei. Versantul estic al Bisericii Motului este domol, oferind insa privelisti largi asupra Varfului Calineasa, Platoului Scarisoara, Platoului Lumea Pierduta si Masivului Biharia (recunoscut prin Varful Curcubata Mare de 1848 m, pe care se afla releul de televiziune).

Valea Boga
In bazinul Vaii Boga intalnim, strans grupate, nu mai putin de trei sectoare de ingustare si anume: Cheile Vaii Bulbuci, Cheile Vaii Oselu si Cheile Vaii Boga.
Cheile Vaii Bulbuci se dezvolta in aval de Izbucul Bulbuci , afluent de stanga al Vaii Boga. Salbaticia si inaccesibilitatea reprezinta trasaturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor si Piatra Cainilor domina talvegul vaii pe a carei curs sunt numeroase repezisuri si cascadele.
Valea Oselu isi are izvorul intr-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor si a modelat un sector de chei asemanatoare unei palnii cu deschiderea spre amonte. In abruptul din Piatra Ciungilor valea formeaza o spectaculosa cascada.
Valea Boga isi dezvolta propriul sector de chei desfasurat pana in zona izbucului cu acelasi nume. Zona este plina de cascade si marginita de abrupturi culminand in Piatra Boghii.
Tot din Valea Boga se recomanda vizitarea celorlalte vai, accesibile pe portiuni si foarte salbatice. Valea Rea este insotita partial de un drum de tractor, apoi continua abrupt, cu o succesiune de cascade greu accesibile. Afluentul Valea Plaiului, care se adanceste in dreapta drumului care urca in serpentine de la Pietroasa la Padis, ofera de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenta a numeroase cascade, pesteri, arcade naturale si grohotisuri.

Saritoarea Bohodei
Accesul la cascada se face din drumul forestier de pe Valea Aleului. Cand drumul face o curba la dreapta pentru a traversa valea ajungand pe versantul stang parasim drumul si urcam pe poteca pe care apar semnele marcajului. La 15 minute dupa ce am parasit drumul, poteca incepe sa urce mai accentuat, jos in dreapta firul Aleului formand numeroase cascade. Mai departe poteca ne conduce la firul apei pe care il traversam si ne angajam in versantul stang urcand pe stanci, printr-o zona acoperita de afinisuri.
Trecem peste o culme, coboram usor printre tufe de afin, peste blocuri de cuartite si dintr-o data, ne apare in fata imensa cascada Saritoarea Bohodei ce cade de la o inaltime impresionanta. De fapt, apa nu cade in gol, ci se prelinge pe stanca foarte inclinata care formeaza patul vaii. Inaltimea cascadei este de circa 80 m, la baza ei existand o nisa de forma unei pesteri, intre stanci suspendate, putin deasupra firului vaii Bohodei.



Magura Vanata
Creasta in forma de sector de cerc, lunga de aproximativ 12 km se inalta din zona de izvoare a Somesului Cald spre est pana in Varful Magura Mica (1573 m), apoi coteste lin spre sud printr-o alternanta de varfuri si sei line. Urmeaza sectorul varfului Magura Mare (1642 m) cu aspect de piramida, coborand abrupt spre Valea Batrana. In extrema sudica, Magura Vanata este legata printr-o sa de varful Biserica Motului, prin care intra in Padis drumul de la Huedin.
Creasta Magura Vanata ofera largi privelisti asupra bazinului Padisului, iar in zare spre Muntele Tapu (1475 m) cu Groapa Ruginoasa si in ultimul plan coama prelungita a Masivului Biharia cu varful Curcubata Mare (1848 m). Spre nord, dincolo de valea adancita a Somesului Cald se observa Abruptul Braiesei si Varful Carligate (1694), apoi Saua Cumpanatelul si creasta spre piramida Muntelui Vladeasa (1836 m) cu varfurile Piatra Graitoare (1678), Britei (1759), Buteasa (1792) si Micau (1640) iar sub aceasta, poienile Cuciulata, Piatra Arsa si Onceasa. Partea estica ne dezvsluie Valea Somesului, trecand printre casele de la IC Ponor si Doda Pilii si pierzandu-se printre culmile deluroase ale Magurii Calatele, pe care sunt presarate catunele comunelor Rachitele, Margau si Belis. In plan indepartat se zaresc casele de pe versantii lacului de acumulare Fantanele.



Poiana Florilor
Situata pe versantul ce coboara de sub abruptul Pietrei Galbenei pana in Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituita dintr-un grup de poieni ca niste insule in padurea de fag. Meritandu-si pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevarat paradis in lunile de vara cand sute de specii de flori inunda parca pantele insorite, colorandu-le viu. Fanetele sunt deosebit de bogate in aceasta zona, cositul facandu-se de doua ori pe perioada verii.
In partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe
Valea Galbenei este un izbuc cu apa rece. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, a carei abrupturi depasesc 200 m. Versantul opus este un abrupt impadurit despicat de Valea Rea, ce coboara de pe Muntele Tapu, aducand aluviuni loesice din Groapa Ruginoasa. In dreapta Vaii Rele, Dealul Varseci adaposteste pestera cu acelasi nume, avand un portal impunator si o galerie de 440 m, concretionata.
O serie de paraie, marcate de benzi de padure si tufarisuri, traverseaza partea superioara a poienii, ingemanand o vale cu debit considerabil. Din aceasta cauza, pe alocuri terenul este destul de mlastinos.



Pietrele Boghii si Gardul Boghii
Zona Pietrelor Boghii reprezinta un obiectiv turistic major dat de ampla priveliste pe care o ofera asupra zonei vestice a Muntilor Bihor si Depresiunii Beiusului.
Varful Boghii (1436 m), margineste in partea de nord-vest Sesul Padis. Panta vestica a varfului, dupa o scurta coborare destul de lina prin padure de molid si frasin, este rupta, creind o prapastie adanca de peste 300 m formata din doua sectoare: Pietrele Boghii si Gardul Boghii, intre care se afla un culoar foarte abrupt si plin de grohotisuri.
Punctul de priveliste de deasupra Pietrelor Boghii se afla pe o terasa cu pamant si smocuri de iarba, sub care se gaseste un perete vertical de peste 100 m si o panta foarte abrupta cu grohotisuri si padure ce coboara inca vreo 300 m diferenta de nivel pana in Valea Boga. Din acest loc se poate contempla intreaga Vale Boga si afluentii sai:
- sectorul de chei situat in aval de izbucul Boga, sub Piatra Boghii, apoi drumul pe valea Boga si casele din satul de vacanta;
- versantul drept coborand abrupt din Varful Carligate si Cornul Muntilor, cu Valea Rea plina de saritori si cascade, Creasta Cornetu cu cele cateva poieni pitoresti, si Piatra Bulzului, dincolo de satul de vacanta Boga;
- partea stanga cu cele trei vai: Oselu, Bulbuci si Valea Plaiului si drumul spre Padis care serpuieste pe un versant mai domol. De asemenea se pot contempla crestele calcaroase Piatra Ciungilor si Magura Seaca.
Vederea depaseste insa acest bazin, lasandu-ne sa zarim la stanga culmea Tartaroaia ce se ridica dincolo de Valea Galbenei. In dreapta zarim succesiv piramida triunghiulara a Magurii Guranilor, apoi Magura Ferice si picioarele prelungi ale versantului vestic al Bohodeiului. Campia plata, situata cu aproape 1000 m diferenta de nivel mai jos, este Depresiunea Beiusului, spre care zarim serpuind Crisul Pietros si se vad constructiile din comunele Pietroasa, Sudrigiu si orasul Stei.
In zilele cu vizibilitate buna, intrevedem dincolo de depresiunea Beius, culmile lungi, parcelate ale Muntilor Codru-Moma.
Zona de sub abruptul Pietrelor Boghii, fiind deosebit de greu accesibila, adaposteste o padure intacta de foioase care se prelungeste pe vaile si coamele ce urca spre Carligate (dreapta) si Scarita (stanga).
Tot sub Pietrele Boghii, pe o brana cu grohotisuri, se afla intrarea in Pestera Sura Boghii, o pestera usor ascendenta de 212 m, avand cateva concretiuni in sectorul final. La aceasta se ajunge pe o poteca abrupta marcata.
Un alt punct de priveliste, poate mult mai spectaculos, cu aceleasi perspective, este balconul natural situat deasupra Gardului Boghii, in limita vestica extrema a Poienii Varasoaia.

Piatra Galbenei
Piatra Galbenei (1243 m) vazuta dinspre nord, este un versant situat in extrema sudica a Gropii de la Barsa. Partea sudica a versantului insa, este un abrupt calcaros de peste 200 m, cu largi privelisti, strajuind Poiana Florilor.
Sub Piatra Galbenei se intinde o frumoasa padure de fag, in care se decupeaza mici poieni presarate cu adaposturile cosasilor, alcatuind impreuna Poiana Florilor. Dincolo de acestea se adanceste intre culmi impadurite Valea Galbenei si afluentii sai, intre care unul despica muntele de vizavi avand in partea superioara o imensa "rana" rosiatica; este ravena numita Groapa Ruginoasa, sapata de torenti in Muntele Tapu, obarsia Vaii Seci, cu numeroase canioane pline de saritori si cascade. In partea dreapta se insiruie varfurile Stirbina, Guinasu si Tartaroaia, ultimul inconjurat de poieni.
Din Valea Galbenei porneste spre stanga Valea Luncsoara, care isi are obarsia aproape de Arieseni, sub catunul Cobles, ale carui case se zaresc in zare. Tot in acea directie se vede partia de schi de pe Muntele Vartop, dincolo de care se zareste in zilele senine Varful Curcubata Mare cu releul de televiziune. In fine, planul stang apropiat este dominat de Muntele Bortig, impadurit, care coboara in panta destul de abrupta spre Izbucul Galbenei, ascuns de culmi impadurite, dar tradat de o stanca de calcar in forma de portal.
Prin privelistile pe care le ofera, Piatra Galbenei reprezinta unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Muntii Apuseni.



Poiana Ponor
Este o depresiune inchisa de jur imprejur de culmi inalte, partial impadurite. Faptul cel mai remarcabil in aceasta poiana este sistemul de pierdere al apei, care se face in patul raului prin sorburi. La ape scazute sunt 2 sorburi in functiune. La ape mari, determinate de ploi persistente sau de topirea zapezii, sorburile acestea nu mai pot drena intreaga cantitate de apa care se acumuleaza depasind patul normal al raului. Pe masura ce apa creste si inunda zone de obicei uscate, intra in functiune noi sorburi. Cand nici acestea nu mai pot drena apa, intreaga poiana este ocupata de apele unui lac intins. Apele suplimentare ale lacului se deverseaza prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stancos dand nastere unui torent violent de suprafata care curge spre Valea Cetatilor.
Raul care strabate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stancos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Sesul Padis, respectiv din pierderile prin ponoare ale Vaii Tranghiestilor, Garjoaba, si altele.
De la izbuc, raul are un mic sector cu pat inclinat, dupa care coteste brusc spre dreapta si trece la un curs domol, meandrat, strabatand poiana plata, usor inclinata, pe o distanta de 240 m, pentru a se pierde in sistemul de sorburi. Deasupra sorburilor, un perete calcaros in care sunt sapate cateva pesteri intregeste farmecul poienii.
Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din munttii nostri, indeplinind dubla conditie de a avea atat alimentarea cat si drenajul subteran, pe canale carstice.

Poiana Balileasa si zona "La Grajduri"
Balileasa reprezinta un ses alungit situat in partea de vest a Padisului, lipsit de padure si ciuruit de doline. Sesul are aspectul unei vai cu o lunca larga, fara insa a fi strabatuta de un curs de apa regulat. In partea din amonte aceasta "vale" este strajuita de doi piloni - Varfurile Oselu si Balileasa, intre care se afla saua "La Scarita", locul prin care ajunge drumul forestier de la Pietroasa. In acest loc, care poate fi considerat drept poarta bihoreana de intrare in Padis, drumul se bifurca: o ramura inconjoara depresiunea Balileasa, urmand curba de nivel, spre Cabana Padis; cealalta ramura strabate in lung poiana pana in portiunea ei cea mai joasa, din care patrunde printr-o sa in Bazinul Vaii Cetatilor. Versantul vestic al Poienii Balileasa reprezinta culmea ce o separa de Groapa de la Barsa.
In aval de Balileasa se patrunde in bazinul Vaii Cetatilor, la inceput printr-o panta destul de accentuata, apoi o lunca larga numita "La Grajduri", un important loc de popas din Padis datorita apropierii de cele mai importante obiective turistice: Cetatile Ponorului, Focul Viu, Piatra Galbenei, precum si a drumului forestier care ajunge aici, favorizand accesul auto.
Valea Cetatilor isi are obarsia intr-un izbuc cu debit considerabil si creeaza meandre in lunca pe care o formeaza pe aceasta portiune, dupa care se pierde in patul vaii, reusind sa strabata canionul din aval de zona "La Grajduri" numai la ape mari. Un izbuc bogat aflat in preajma cantonului silvic "Ponor" aduce un important aport la debitul vaii, constituind de asemenea si principala sursa de apa potabila pentru turistii campati in acesta zona. Doua prelungiri laterale ale poienii din zona "La Grajduri", pe versantul stang al Vaii Cetatilor, favorizeaza accesul la cabana Padis, printr-o vale seaca si abrupta, si Poiana Ponor, pe un drum de tractor ce urca pe langa cantonul silvic.



Pestera Ursilor
La 17 septembrie 1975, in urma unei dinamitari in cariera de marmura de la Chiscau, in masiv s-a format o spartura prin care a coborat artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980. (Cai de acces: Pe DN-76 Oradea-Deva, cu derivatie la km 86 in comuna Sudrigiu, pe DJ-763, inca 16 km).
Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gaseste un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15.000 de ani.
Intrarea in pestera se face printr-un pavilion de exploatare turistica. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior are lungime de aproximativ 700 m si este rezervatie stiintifica.
Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor", Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor". Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte doua galerii. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind simbolic denumita "Sfatul Batranilor".
Molhasurile din Valea Izbucelor
Ocupa aproximativ 8 ha fiind punctate cu cateva "tauri fara fund" cu apa negra, oferind un peisaj de o deosebita frumusete si salbaticie. Sunt turbariile oligotrofe cel mai bine pastrate din tara, cu numeroase specii relictare. Turbariile din Padisa sunt vestigii din perioada galciatiunilor, cu rol ecologic in regimul hidric al intregului areal.
In afara sfagnumului, in molhasuri se gaseste un numar de specii de plante ce cresc in musuroaie mai inaltate, nu in apa. Intre plantele care se gasesc aici amintim: muschiul Polytricum, graminee din genurile Carex si Nardus, planta carnivora "roua cerului" (Drossera rotundifolia - ocrotita de lege), afine, merisoare de munte, soparlita, bumbacarita, pufulita si altele. Tot aici intalnim exemplare de pin tarator la altitudinea cea mai joasa din tara.

Lumea Pierduta
Denumita asa datorita salbaticiei sale din trecut, Lumea Pierduta reprezinta un platou carstic impadurit, marginit de pariul Izbucul Ursului, Valea Seaca si culmea sudica a Varfului Gardisoara. Din punct de vedere hidrografic aici apar doua vai: Valea Izvorul Ursului si Pariul Sec. Aceste doua vai avand izvoarele apropiate si unindu-se in aval delimiteaza un platou izolat de regiunile din jur.
Platoul Lumea Pierduta ascunde in subteran o imensa retea de galerii active, tradata la suprafata de existenta unor doline mascate de vegetatie. Doua dintre acestea sunt porti de intrare in subteran, prin avene cu verticale spectaculoase, printre cele mai mari in patrimoniul carstic romanesc.
Avenul Negru (cu o verticala de 108 m) se prezinta ca o palnie cu un diametru de circa 50 m.
Avenul Gemanata (cu o verticala de 92 m) are deasupra intrarii un pod natural care-l imparte in doua cavitati (de unde si numele). Verticala avenului este intrerupta de o platforma de busteni si gheata, formata lacirca -40 m, dupa care inca un put duce la raul ce strabate galeria orizontala, ce comunica cu reteaua de sub Avenul Negru.
Un alt aven mai modest, Avenul Acoperit, are o verticala de doar 35 m si nu comunica cu cursul activ.
Reteaua subterana dreneaza apa din Pariul Sec, care se pierde intr-un ponor si parcurge un traseu subteran de 2700 m, dupa care apa iese prin izbucul "Izvorul Rece", situat in limita vestica a platoului, in Valea Izbucul Ursului. Valea Seaca ramane astfel fara apa, fiind parcursa doar de un drum forestier.
Valea Izbucul Ursului isi are obarsia in cateva izvoare de pe Muntele Gardisoara. Dupa ce intalneste drumul forestier, ea primeste pe dreapta un afluent provenit dintr-un izbuc situat langa drum, Izbucul Ursului. Mai jos cu circa 500 m, Izvorul Rece imbogateste debitul vaii. De aici apa incepe sa se piarda in patul vaii, reusind foarte rar, doar in perioadele de viituri sa parcurga inca un kilometru pana la Pestera Caput. Aceasta pestera este colectorul tuturor apelor din acest bazin hidrografic, reprezentand o galerie descendenta in trepte, cu numeroase cascade. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterana a Cetatilor Ponorului.



Groapa Ruginoasa
Groapa Ruginoasa - prezinta un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensa ravinare sapata pana in creasta culmii care inchide spre sud Valea Seaca, cu adincime de peste 100 m si un diametru de peste 600 m. Pe toata suprafata ei, un proces de eroziune foarte activ a scos la zi stratele de cuartite, a caror culoare rosie violacee confera zonei un aspect cu totul aparte, ea aparind de la mari departari ca o rana deschisa in trupul muntelui. Muchii ascutite, adevarate lame, converg spre centrul ei la firul unui vilcel, impartind spatiul in mai multe sectoare. Vilcelul, de fapt obirsia Vaii Seci, nu poate fi parcurs in aval din cauza saritorilor mari pe care le prezinta.
Interesant este faptul ca eroziunea lucreaza si astazi foarte activ, sapand regresiv si marind rapid dimensiunile Gropii Ruginoase. Urmarind hartile verhi, se constata ca eroziunea a avansat cu o viteza forate mare, acum 80 de ani locul nefiind marcat decat printr-o vaiuga foarte mica.



Groapa de la Barsa
Groapa de la Barsa este un bazin inchis in cadrul depresiunii Padis-Cetatile Ponorului. Ea este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km, orientata NV-SE si axa mica de 1km. Partea de nord-est este constituita din roci impermeabile pe care izvorasc si curg cateva pariiase care se pierd prin ponoare la contactul cu calcarele de pe fundul depresiunii.
Numita si Depresiunea Barsa, zona este una dintre cele mai salbatice din Muntii Apuseni, cu un climat umed ce a favorizat dezvoltarea unei vegetatii ierboase dese cu aspect de mlastina. Alaturi de aceasta, padurea deasa, afinisurile, vaile oarbe si lipsa unor puncte de priveliste determina ca parcurgerea Gropii Barsa sa devina o adevarata aventura. In zona exista multe forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor cum ar fi: un ponor prabusit de mari dimensiuni (actualmente inierbat), un altul cu pod natural, un lac suspendat cu apa neagra situat intr-o dolina (Taul Negru) si mai multe pesteri. Cea mai mare dintre acestea este Pestera de la Zapodie, din partea vestica a depresiunii, de aproape 7 km lungime, pestera cu un parcurs extrem de dificil. A doua, Pestera Neagra, situata in partea de est a depresiunii, are o dezvoltare de aproape 4 km si este de asemenea recomandata doar speologilor antrenati. Cele doua pesteri sunt legate printr-un sifon, ceea ce face ca sistemul Zapodie-Pestera Neagra sa atinga o dezvoltare de aproape 11 km.
O alta pestera importanta este Ghetarul de la Barsa, a carei intrare se afla in partea nordica a depresiunii. Ea are o dezvoltare de 2 750 m si face parte din acelasi sistem de drenaj subteran cu precedentele, fara sa se fi putut realiza pana acum jonctiunea. Portiunea de intrare este accesibila si prezinta gheata, marimea blocului de gheata variind in functie de sezon.
Poteca marcata ce strabate Groapa Barsa, trece pe la toate obiectivele amintite mai sus. Singurul izvor cu apa potabila se afla in partea sudica, in apropierea intrarii in Pestera Neagra.
Doua obiective turistice deosebit de importante situate in extremitatea sudica a Gropii de la Barsa, pe latura ce o separa de Valea Galbenei sunt: Ghetarul Focul Viu si Piatra Galbenei.



Pestera Ghetarul Focul Viu
Pestera "Ghetarul Focul Viu" este alcatuita din doua sali, din care prima de mari dimensiuni, ocupata de un imens bloc de gheata. Tavanul salii mari este spart de o fereastra de mari dimensiuni prin care a cazut o mare cantitate de busteni, frunze precum si zapada din exterior, acumulate in centrul salii. Prin tavanul pesterii patrunde suficienta lumina pentru a dezvalui grupurile de stalagmite de gheata aflate in partea opusa intrarii in pestera. De altfel, in jurul orelor pranzului, razele de soare patrund prin fereastra creind un decor feeric. Una din marginile blocului de gheata coboara abrupt intr-o crevasa adanca pe langa peretele de stanca. Explicatia existentei ghetarului in pestera este data de doua elemente: tavanul spart de fereastra favorizeaza acumularea aerului rece si lipsa ventilarii in pestera mentine aerul rece captiv tot timpul anului.

Culmea Carligate
Desfasurata in partea de nord-vest a Padisului, culmea ofera pentru turisti un interes deosebit datorita largilor privelisti pe care le deschide atat asupra Padisului cat si asupra unei mari parti a Muntilor Apuseni. Culmea este formata din Varful Carligate (1694 m) continuata spre vest cu Varful Cornu Muntilor (1652m) si Abruptul Braiesei, iar spre est cu Saua si Varful Cumpanatelul.
Culmea reprezinta un platou, orientat est-vest, foarte abrupt spre sud (Padis) si cu panta mai domoala spre nord (Valea Draganului). Un drum de care strabate acest platou, pe creasta ce ocoleste obarsia Vaii Draganului, spre Vladeasa si Stana de Vale.

Privelistile oferite de culme:
- spre nord: Valea Draganului strajuita pe dreapta de Masivul Vladeasa (cu varfurile Buteasa, Britei si piramida Muntelui Vladeasa (1836m) dominand orizontul) iar pe stanga de varfurile Bohodei (1654) si Poieni (1627) spre care se indreapta drumul de Stana de Vale;
- spre vest: Valea Aleului si cele doua Maguri ce o separa de Depresiunea Beiusului (Gurani si Ferice), apoi Depresiunea Beiusului (cu localitatile si proprietatile rasfirate, orasele Beius si Stei), dincolo de care se zaresc culmile crenelate ale Masivului Codru Moma;
- spre est: Valea Somesului si afluentii sai, catunele motesti insiruite pe culmi, Magura Calatele cu satele apartinatoare comunelor Rachitele, Margau si Belis, iar in ultimul plan Muntele Mare, aproape orizontal, cu zeci de catune;
- spre sud: Depresiunea Padisului cu bazinele ce-i apartin, apoi varfurile ce inchid pe latura de est si sud aceasta depresiune (Biserica Motului, Magura Vanata, Gardisoara, Glavoiu, Bortig, Piatra Galbenei), urmeaza adancitura Vaii Galbenei si salba de culmi ce o inchid spre sud intre care se remarca Groapa Ruginoasa (sapata in Muntele Tapu), si in sfarsit Muntele Vartop (cu partia de schi de la Arieseni) si Varful Curcubata Mare (1848m) pe care se afla releul de televiziune.
Sub abruptul Carligate se desfasoara Valea Rea, care coboara in panta abrupta spre Valea Boga intersectand-o in apropierea satului de vacanta Boga. Se zareste de asemenea drumul in serpentine ce urca prin poiana Plaiu spre Padis si Valea Bulzului trecand pe sub Piatra Bulzului si pierzandu-se intre culmi pe directia satului Pietroasa. In plan mai apropiat abrupturile Pietrelor Boghii domina Valea Boga.



Cheile Galbenei
Situata in sud-vestul si vestul Bazinului inchis Padis-Cetatile Ponorului, in afara acestuia, Valea Galbenei reprezinta un culoar de drenare spre Depresiunea Beiusului a apelor ce-l strabat. Cu o lungime totala de 6 km, Valea Galbenei se prezinta in totalitate ca un sector de chei inguste, marginite de pereti verticali si pante abrupte, avand numeroase cascade si fiind deosebit de greu de strabatut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, pe portiunea dintre Izbucul Galbenei si confluenta cu valea Luncsoara, constituindu-se intr-un canion ingust marginit de pereti verticali de peste 100 m, creind numeroase cascade si un tunel subteran. Sectorul din aval de Poiana Florilor, pana la confluenta cu Crisul Pietros, numit si Cheile Jgheabului, este de asemenea deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluenta cu afluentii de pe partea stanga; aceste chei nu sunt accesibile, pe deasupra lor, in ambii versanti s-au construit drumuri forestiere care permit pe alocuri contemplarea salbaticiei acestora.
Izbucul Galbenei reprezinta resurgenta riului subteran din Pestera Cetatile Ponorului, de fapt marea parte a debitului raurilor ce strabat Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului. Izbucul este un ochi de apa de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete. In aval, apa se pravaleste in cascade patrunzand intre peretii verticali.
Prinsa intr-un canion ingust, Valea Izbucul Galbenei creeaza jgheaburi si marmite inaccesibile, parcurgand astfel o diferenta de nivel de 100 m pe aproximativ 700 m lungime in linie aeriana. Pe vale apare o gura de pestera, unde apa raului se pravaleste zgomotos. Este inceputul tunelului subteran din Cheile Galbenei, lung de peste 100 m si foarte greu practicabil. In partea dreapta, tunelul subteran se termina printr-o cascada evantai deosebit de pitoreasca, inalta de 7 m, la baza careia se gaseste un lac.
In peretii cheilor sunt amenajate doua balcoane suspendate la circa 200 m deasupra firului vaii, care ofera privelisti inedite asupra canionului si asupra peretelui de vizavi inalt de peste 300 m.



Pestera Cetatea Radesei si Cheile Somesului Cald
Cetatea Radesei se afla la obarsia Somesului Cald. Pestera este intr-un stadiu avansat de evolutie, exemplificand perfect modul in care are loc transformarea cavernamentelor in chei de amploare. Pesetra are un portal inalt de peste 15 m si lat de 7 m, de forma ogivala, in care intra pariul Radeasa. Pestera are o galerie unica, de forma unui tunel lung de 212 m, cu sali de mari dimensiuni si hornuri ce razbat in tavanul pesterii pana la suprafata. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri, lasa sa patrunda in pestera raze de lumina. In aval tunelul se continua cu un canion lung de circa 50 m si foarte ingust.
Pestera poate fi vizitata datorita amenajarilor efectuate (scari de lemn si podete). Din aval se poate reveni in zona portalului pe deasupra pesterii.
Dupa iesirea din pestera si canionul Radesei, se patrunde in Poiana Radesei, o poiana inchisa de stanci cu vegetatie si pante abrupte cu molizi de mari dimensiuni printre care se gasesc palcuri de afinisuri. Aici pariul Radeasa se uneste cu Pariul Feredeului si dau nastere Somesului Cald. In contiunare Cheile Somesului Cald ofera privelisti extrem de pitoresti ale abrupturilor calcaroase de peste 100 m ce coboara pana in patul vaii. Pe langa numeroasele puncte de belvedere putem vizita canionul Moloh, Pestera Uscata, Pestera Honu, Pestera Tunelul Mic, putem admira "zidul" de calcar de 110 m al Cuciulatii peste care se zareste creasta ce leaga culmile Piatra Arsa, Piatra Graitoare, Varful Britei si Piatra Talharului, continuand spre Vladeasa.



Complexul carstic Cetatile Ponorului
Cetatile Ponorului reprezinta fara indoiala cel mai grandios fenomen carstic al Romaniei, cunoscut si apreciat in intreaga lume.
Cetatile Ponorului sunt constituite din trei circuri mari de stanca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adanca de 300 m, partea ei superioara avand un diametru de peste 1km. Culmile inconjuratoare care inchid circular depresiunea sunt taiate doar intr-un singur loc de canionul Vaii Cetatilor.
Poteca de acces porneste de la drumul forestier si coboara treptat prin padure, pe un teren accidentat, paralel cu Valea Cetatilor pana in Dolina I. Peretele lateral de vest, inalt de peste 150 m este perforat de un portal ce depaseste 70 m inaltime la baza caruia se pierde Valea Cetatilor. Imensul portal al Cetatilor Ponorului, sugereaza o ogiva gotica devenita un fel de simbol al carstului Muntilor Apuseni. Molizii aninati in pereti sunt singurul termen de comparatie pentru uriasa dimensiune a portalului si a peretelui in care este sapat. In partea stanga se zareste partea superioara a unui perete si mai inalt ce strajuieste Dolina III, cu cele doua balcoane de barne aninate deasupra prapastiei.
In partea dreapta a Portalului, o limba de grohotis urca pe sub o arcada in Dolina II. Aceasta este de fapt un aven circular de 200 m inaltime, avand la baza doua ferestre: portiunea de acces dinspre Dolina I pe sub Portal si o fereastra spre tunelul subteran al Pesterii Cetatile Ponorului.
Tot sub Portal, in partea stanga, un tunel inundat aduce la lumina pentru putin timp apa ce provine din Lumea Pierduta si care se pierde cativa kilometri mai sus in Pestera de la Caput.
In Dolina III se poate patrunde din Dolina I, urcand pe scarile metalice din stanga Portalului si depasind pragul ce separa cele doua circuri. Dolina III are forma de triunghi cu latura de 300 m, avand in mijloc un portal spre care coboara imense limbi de grohotis. In partea sa vestica, deasupra galeriei de acces spre sectorul subteran, se inalta un perete perfect vertical de peste 200 m, cu mici brane inundate de vegetatie, in partea sa superioara fiind amenajate doua balcoane din lemn. In partea sudica, poteca turistica urca costis pe panta abrupta a unui valcel spalat de torenti, spre balcoane.
Balcoanele, in numar de patru, doua deasupra Dolinei III si doua deasupra Dolinei II, permit contemplarea dimensiunilor impresionantului complex carstic al Cetatilor Ponorului.

Avenul Bortig
Este un aven cu un diametru de 35 m si 38 m adancime, in fundul caruia se gaseste un mare bloc de gheata permanenta. Avenul are o lungime totala de 150 m si adincime de 54 m pe care o obtine datorita unei galerii scurte ce da acces la o mare sala. Blocul de gheata pe care-l adaposteste avenul are un volum de 30 000 m3, ceea ce face ca el sa ocupe al doilea loc din tara, dupa Ghetarul Scarisoara.



Poiana Varasoaia
Zona numita Varasoaia reprezinta doua platouri carstice de mari dimensiuni situate la nord de Poiana Padis si este cuprinsa intre varful Piatra Boghii, Muntele Magura Vanata, varful Varasoaia si bazinul Somesului Cald. Zona este impartita in Poiana Varasoaia-Sud, despartita printr-o sa (prin care trece drumul forestier si traseele spre Stana de Vale, Vladeasa si Cheile Somesului), aflata doar cu putin mai sus decat bazele poienilor, de Poiana Varasoaia-Nord, care se desfasoara la nord-est de varful Varasoaia si se constituie ca un bazin inchis.
Poiana Varasoaia-Sud are o forma eliptica si este presarata cu o puzderie de doline, iar printre aceste doline se gasesc numeroase pesteri. In Poiana Varasoaia-Sud exista doua lacuri carstice ce umplu doua doline bine captusite cu depozite aluvionare. Printre numeroasele pesteri si avene descoperite in zona Varasoaia unele sunt remarcabile prin lungime sau denivelare, zona prezentand un real interes speologic.
Poiana Varasoaia-Nord este un fel de vale inclinata spre baza Varfului Varasoaia, unde stancile tradeaza existenta unei pesteri ponor.
Varful Varasoaia (1441 m), care domina intreaga poiana, constituie un excelent punct de belvedere, cu privelisti ample asupra Depresiunii Beiusului, Vaii Boga, Abruptului Braiesei si Vaii Rele, Varful Carligate si Saua Cumpanatelul, Poiana Cuciulata, Poiana Onceasa si Cheile Somesului, Muntele Magura Vanata, Sesul Padis si Varful Biserica Motului, iar in partea sudica pana la Groapa Ruginoasa si varfurile Vartopul si Curcubata Mare. Prin posibilitatea de a avea acest tur de orizont complet, varful Varasoia reprezinta unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din zona Padis.

Pestera Micula
Descoperita in anul 1978 pe Valea Craiasa, este cunoscuta de localnici ca un izbuc permanent. Situata in apropierea Pesterii Ursilor, cavitatea este deosebit de frumoasa, fiind bogat concretionata si adapostind o mare varietate de formatiuni. Intalnim aici spatii largi, galerii si diaclaze foarte inguste, lacuri, cursuri active si cascade, domuri si gururi, stalactite si stalagmite, draperii si coloane, perle de pestera si calcita flotanta. De o mare valoare sunt si vestigiile paleontologice gasite aici printre care se numara si un schele de urs in conexiune anatomica, acestuia lipsindu-i insa craniul. Pestera este in curs de explorare si datorita importantei stiintifice deosebite, vizitele in pesetra se limiteaza doar la cele de explorare si cercetare stinntifica
Legislatie


Actele normative relevante pentru constituirea structurilor de administrare a PNAp şi modul de funcţionare a acestora sunt:

Legea nr. 5/6.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a Zone Protejate;

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/29.06.2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, care abrogă actul normativ valabil anterior şi anume Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 236/24.11.2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/18.07.2001 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 345/19.07.2006



Hotărârea Guvernului nr. 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora;

Ordinul MAPAM nr. 552/26.08.2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice;


Ordinul MAPAM nr. 494/30.05.2005 privind procedura de încredinţare a administrării sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate;

Contractul de administrare, înregistrat cu numărul nr. 733/MMGA/22.05.2004, încheiat între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, pentru administrarea Parcului Natural Apuseni;

Ordinul MMGA nr. 722/12.11.2004 privind constituirea Consiliului Consultativ al Parcului Natural Apuseni;

Hotărârea Guvernului nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone

Ordinul MMGA nr. 604/4.07.2005 pentru aprobarea clasificării peşterilor şi sectoarelor de peşteri – arii naturale protejate;

Ordinul MMGA nr. 933/6.10.2005 privind modificarea şi completarea ordinului de constituire a Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Apuseni nr. 640/27.10.2004;

Toate activităţile desfăşurate pe teritoriul parcului şi care nu se încadrează în prevederile actelor normative cuprinse în lista de mai sus, se vor supune cadrului legislativ general în vigoare.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one